Recomandări filme (actualizat)

Filme care mi-au fost recomandate (din surse de încredere), sau titluri de care mă tot împiedic pe net și aș vrea să le văd:
Top aleator

• Enter the void (2009) . De ce? Gaspar Noe
• Timbuktu (2014)  : notă bună pe IMDb, nominalizare Oscar, străin (nu Hollywood)
• Hukkle   (2002)    : pentru că Palfi- Taxidermia       
• Canin (2009)         : drama thriller, adolescenti izolati cu parinti nebuni. (cel putin asa pare la prima vedere)
• Drive (2011) : poveste buna, soundtrack excelent (Kavinsky in deschidere), stilul intens al lui Refn. Ah, si Ryan Gosling + Carey Mulligan.
• The Neon Demon (2016) : Nicholas Refn din nou. Oda frumusetii. Si urateniei ce o inconjoara. Culori intense, glamour, metafore, horror atat cat trebuie. Si Elle Fanning.   
• Mr. Pip (2012) : Drama, razboi, Hugh Laurie. Incepe ca un basm. L-am tinut minute cateva zile dupa. Gust dulce-amar. 

Lista e deschisă pentru recomandări din partea voastră, și o voi continua pe viitor.

Salutari din Zimnicea

           Weekendul trecut am ajuns in sfarsit, pentru vreo 2 zile, acasa. Acasa in Zimnicea, orasel sudic si insorit. 

Ajung cam rar, si trebuie sa recunosc ca nutresc sentimente contradictorii pentru acest orasel. Mai ales pe timpul liceului, si eu , ca majoritatea adolescentilor aveam dorinta de a "evada cat mai repede din acest oras mort in care nu se intampla nimic". Incotro? Cei multi plecau la facultate in Bucuresti. 

Am plecat si eu, dar spre Sibiu. 

Uite contextul: cand cauti pe net stiri despre Zimnicea,Teleorman, gasesti ori referinte geografice clasice "cel mai sudic punct al tarii", ori informatii despre cat de sarac este orasul, cu oamenii naivi 

prada reptilelor politice si prostiti de baronii locali (vezi scandalul cu Ioan Niculae- Interagro), oameni care muncesc fara sa isi vada salariul cu lunile pentru ca nu gasesc altundeva de lucru. 

      In contextul acesta, multa vreme nu i-am inteles pe colegii care au ales sa ramana acolo, pe un salariu de mizerie, sa faca de la varste fragede copii sau burta de la bere, mai ales stiindu-i pe unii dintre ei cu destul de mult potential. Cu timpul, mi-am dat seama ca nu am dreptul sa judec, unii dintre ei au avut motive financiare, familiale care i-au impiedicat sa isi continue studiile in alt oras, iar altii pur si simplu si-au gasit fericirea acolo. Un sot/sotie, o casa draguta intr-un oras linistit, un loc pasnic in care sa iti cresti copilul sunt poate impliniri pe care unii le gasesc foarte greu in tumultul vietii din orasele mari. 

      Dar nu am dreptul sa vorbesc despre ceea ce nu cunosc suficient, asa ca ma marginesc la perspectiva proprie. Iar zilele astea am fost placut surprinsa!

      In primul rand, cand iei o pauza de la Bucuresti si ajungi in Zimnicea, ai un soc: timpul parca se dilata! Totul se petrece mai agale, lent, si totusi ai timp sa faci o mie de chestii intr-o zi. Nu mai stai 2 ore in metrou  pentru a ajunge in centru, oamenii se plimba incetisor, masinile circula cu 30 km/h (sau ma incet daca vor sa  poarte o conversatie din mers cu amicii de pe trotuar). Locuri de parcare sunt peste tot.

     Oamenii sunt de toate felurile, mai scoliti sau nu, cu un amalgam colorat de generatii. Da, normal ca poate mi se pare ciudat cand vad colege de liceu care deja au copii mari, pe cand eu tot ma mai gandesc la niste cursuri. Dar e totul cumva firesc. 

      Ii apreciez pe profesorii care muncesc din greu incercand sa ii lumineze cumva pe copii, si organizeaza tot felul de activitati extrascolare (concursuri, parade). Poate dumnealor nici nu isi dau seama ce rol important au in dezvoltarea lor. 

       Primavara e perioada mea favorita in Zimnicea, totul e foarte verde, oamenii se ingrijesc cu drag de florile din gradini, si ai o gramada de locuri in care sa te plimbi cu prietenii (daca ai si masina cu atat mai bine). Dunarea e aproape (grija la tantari!), iar strada portului e perfecta pentru o alergare de dimineata sau seara.  Imi place sa descopar acolo oameni care au grija de ei si incearca sa faca sport cu regularitate. Parintii ies in parcul central sa isi plimbe copiii, iar adolescentii mai beau cate-o doza de bere pe treptele fostului cinematograf dezafectat, visand la viitor. Cate-o carciuma gasesti pe langa fiecare magazin alimentar, dar chiriasii acestora sunt de obicei pasnici si binevoitori. 

  Punctul de atractie este malul Dunarii, din primavara pana toamna. Curajosii fac baie, familistii ies la gratar, tinerii organizeaza drumetii si pleaca chiar si cateva zile cu cortul pe malul apei. Pescarii sunt nelipsiti, iar plimbarile cu barca te poarta in locuri fantastice. 

   

 Despre Dunare as putea scrie enorm, plimbarile intr-acolo cuprind o gama variata de situatii, de la trezitul de dimineata pentru pescuit, la iesitul la bronzat si balaceala  cu prietenii, la plimbari romantice sau confesiuni intre prieteni.  

   Cunosteti tagul celebru "priveste cerul"? In Zimnicea gasesti, scris pe un bloc, replica sarcastica "priveste-o pe ma-ta!". Nu spun ca e ok si educativ, dar....

 Afaceri mici se dezvolta timid, oamenii incearca sa isi puna in valoare meseriile de-o viata. Toata lumea cunoaste pe toata lumea, sau au cel putin o cunostinta comuna (pentru adolescenti chestia asta e foarte enervanta, dar pentru cei de varsta bunicii mele e un izvor de aduceri aminte). 

  Comunitatea  se dezvolta efervescent si pe net, cu opinii colorate pe Facebook. 

   Avem fotografi locali foarte talentati (vezi Stanculet Nicolae,  aici profil si foto ) care pun in valoare peisajele locale, sau oameni care incearca sa promoveze turismul local vezi aici.

Curtile sunt o oaza de relaxare. 

  

Sa nu uit de campurile superbe de rapita din perioada asta (nu ne-am putut abtine de la o sedinta foto): 

Pe masura ce scriu, imi dau seama ca nici acum nu mi-am sedimentat prea bine sentimentele fata de orasul natal, dar am lasat in urma perspectiva de acum cativa ani cand vedeam doar lucrurile negative. Acum vad mult potential, tineri priceputi,  visez la o comunitate unita care ar putea sa isi usureze mult viata prin  idei noi si colaborare. 

  Astept completari si idei !

PS 

  La plecare, am vazut pe drum o caruta cu fan in care un baietel de 12-13 ani mana calul in timp ce asculta muzica in casti.   (n-am putut prinde poza).

Cele de mai sus sunt strict opinii personale. 

Fotografii din arhiva proprie.

Omul vraiște

       

 "Pentru mine cuvântul vraiște este unul cu o enormă forță de impact vizual și senzorial. evocativ și visceral. Omul-vraiște este cel care nu reușește sa-și pună ordine nici în sentimente și nici în ambiții, nici în cunoștințe și nici în convingeri, nici în reacții și nici în metabolism. El este activ dar ineficient, un om care îmbătrânește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decât semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om vraiște are oroare nu de vid, ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe omul vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund, nu poate ave decât un singur adversar, dezordinea, altfel spus, haosul. În fața unui univers ordonat nu mai ai nimic de făcut și de adăugat, cu adevărat activ nu poți fi decât în acele lumi în care mai e ceva de făcut, în care dezordinea, starea de vraiște justifică efortul acțiunii."

                                                                               (Matei Vișniec, Negustorul de inceputuri de roman)
Mi-a placut fragmentul.  Sigur fiecare cunoaștem câțiva oameni vraiște. Sau poate suntem.

daca intr-o acuarela o pensula

Bun venit in spatiul meu. Pe facebook ne plac afirmatiile scurte si concise. spirituale. witty, cum ar zice englezul. Nu am asa ceva, sau daca am, prind o viata a lor straina de mine, mai profunda in sens decat le-as fi dat eu.
Uite, deja cand scriu fraze lungi un fel de meta-eu,  din spiritul vremii, se stramba la mine si  spune ca e un baroc exagerat.
Acum o sa incerc sa ies din sfera mea de egoism si vanitate si sa te includ un pic in discutie. Ai citit "daca intr-o noapte de iarna un calator", de italo calvino? Poate nu, nu e atat de cunoscuta. Dar e speciala pentru ca te poarta dintr-o rama in alta, te duce de pe canapeaua pe care stai dand paginile pana departe, in vietile altora. Sa tragi cu ochiul, fara sa te acuze nimeni de voyeurism (frumos termen).
Uite un desen (stai sa il incarc):

Asa.

Stiu, nu e impresionant. Il putea face oricine, si un copil. Dar nu il face oricine. Il face cine are chef. Iar cheful asta e cumva un dar. 

Presupun ca si tu ai metode de relaxare. Obiceiurile alea mici si ciudatele, pentru care singura explicatie este ca "iti place". Mi se pare cea mai sincera motivatie. Iti place, si atat. E ceva dinauntrul tau care nu cere explicat mai mult. 

Ok, partea mai ciudata e ca am vorbit singura tot timpul cat am desenat. 

Exercitiu de sinceritate si imblanzirea vanitatii, as zice. Si o doza de superficialitate. Revin. 

esti cu mine in calatorie pana aici. Nu stiu unde mergem. O sa incerc sa te fac sa ma placi, nu ma supar daca nu reusesc. Dar vom descoperi lucruri. Despre ritm. Despre cum putem sa ne concentram pe un text mai mult de cateva secunde.  despre a scrie dintr-o suflare. despre autocenzura si dresajul din copilarie. 

Iresponsabil

              Am trecut la acuarele. E copilaresc, imatur si distractiv. In comparatie cu acrilicele, cel putin, unde ar trebui sa tragi linii clare, cu vopsea densa, amestesc de miere. E alta poveste, destul de placuta, dealtfel.   Dar acuarelele... sunt mai incerte, mai confuze, si se trezesc deodata, amestec subtire, in explozii de culoare. Initial intense,dar care  apoi cu timpul palesc  intr-un pastel naiv.  De aproape, desenul in acuarele e nepotrivit, imperfect si fara sens. Dar din perspectiva, descoperi un peisaj cu reguli cunoscute, formele se compun de la sine. Sau de la tine, din imaginatia ta.
               Multe desene in acuarele imi ies prost. E de ajuns un detaliu prea evident, sau mai degraba incercarea de a face totul cat mai real, cu linii clare. Sfarseste in butaforie.
 Dimpotriva, cand esti relaxat si cumva nepasator, culorile pornesc unele din altele firesc si lasa loc de umbre si forme. Niciodata o floare nu va arata de doua ori la fel, culoarea se duce cum vrea ea, ca un copil incapatanat.
         Si in final iti place unicitatea asta iresponsabila a tuselor mici.

experimente

Libertate, de un fel sau altul.

Ruperi de ritm II (Brasov)

o zi perfecta

Soare de toamna

Integrame pentru toata vacanta!

da, asta era reclama unei reviste de profil. Serios?! Cum ar fi sa petreci un concediu intreg pe o plaja superba, completand integrame? Relaxant, poate pentru o zi sau doua. Si mai departe? Amintirile vor fi doar din 8 pe orizontala?
Dar de fapt subiectul postarii este plecarea  de diseara in Spania. Intai Madrid, apoi pe undeva la mare. Cam neplanificata in materie de activitati, dar cu siguranta nu voi completa integrame. Ma bantuie un aer de vara, toropeala sufocanta si colorata cu accent spaniol.
Va urma.

neaccidental

Hai sa ne organizam!

Prea tarziu, ne-au prins deja  Sanzienele pe carare la miezul noptii. Am auzit ca sunt fete cumsecade, dar  eu sunt sceptic fata de tot ce nu-i de pe lumea asta.

Dar ce vorbesc aici, cand uneori imi scapa printre degete pana si prezentul?! Atunci incep sa-l mazgalesc cu cerneala, poate mi se arata in vreun fel. Ca atunci cand erai mic si ai descoperit ca daca dai cu o mina de carbine peste o foaie sub care ai pus o moneda (sau orice alt desen in relief), creionul parca stie  sa deseneze singur.

Stii, e cam sterila incercarea de a explica ce e papanasul, dupa ce ai savurat deja clipa.

E ca momentul in care te intreaba un prieten (oricat de bun) cum a fost acolo, si incepi sa te balbai, dandu-ti seama ca n-ai nici cea mai mica sansa sa gasesti cuvinte potrivite. In mintea ta, le gasesti si le simti, dar parca ai aduce totul in derizoriu, cu o voce straina, cand incerci sa povestesti.

Am facut o data greseala asta, si am folosit cuvinte mari (munca, spirit de echipa, satisfactie). Teatru absurd!

Interlocutorul meu, un prof respectabil de istorie, deschis la minte, m-a privit totusi cu scepticism:

-Michi, faci ca viata ta cotidiana sa para monotona, pe langa clipele astea!

Ei, auzi! Monoton..?! Mi-a cam zgariat un pic mandria, pana la primul strat de indoiala. Dar asta-I alta poveste, pe care abia ti-o spui tie.

Fara gluma, vorbeam despre papanasi, si atat.

Despre momentele alea importante,  pe care nu le poti povesti neinitiatilor, dar pe care le vei tine minte multa vreme.

Si, mai presus de toate, stii ca si altii si le vor aminti la fel.

Pofta buna!

Instantanee din (R)Evolutia Media

Acest text nu există. Adică nu există concret, pus cu cerneal pe hârtie, devenind un obiect independent.  Ceea ce cititi acum e doar fază finală, de interfata, dintr-un proces complex bazat pe transformări binare și algoritmi. Mai mult, aceasta formă a textului poate fi ușor modificată (din fericire, fără a rămâne ștersături), poate fi multiplicată sau vizualizată pe cele mai diverse dispozitive.  Nu încerc să țin o lecție de informatică aplicată, ci doar să evidențiez complexitatea și progresul unei acțiuni tradiționale precum scrisul, exprimarea ideilor, acum pe hârtie virtuală. Desigur, pentru dumneavoastra, cei care citiți acum aici aceste cuvinte, explicația mea pare  redundanta, folosirea computerului și a internetului e un lucru firesc care face parte din rutina zilnică. Suntem suficient de norocoși să trăim într-o perioadă a progresului tehnologiilor de comunicații și informatică, acest domeniu a cunoscut evoluții și transformări  nenumărate într-un timp atât de scurt încat, la un moment dat, nu ne mai miră nimic. Ne așteptam la orice, suntem gata să acceptam în viața noastră orice dispozitiv comercializat în masă, creat pentru a ne face viața de zi cu zi un pic mai interesantă, mai confortabilă, care ne aduce mai aproape de ceilalți, ne învață ceva nou. Suntem ca niste copii care descoperă  jucării noi. Și totuși, ce ar mai trebui sa știm despre noile dispozitive media? Nu ar trebui sa fim  conștienti asupra efectului pe care il au asupra vieții noastre, indiferent cat de pozitiv ar fi?

Nu ma întelegeti greșit, acesta nu este un manifest împotriva tehnologiei. Dimpotrivă, îi recunosc valoarea și avantajele pe care ni le aduce: distanțele se comprimă, comunicarea devine instantanee, avem acces la informații din părti îndepărtate ale globului și din domenii diverse, toate acestea și mai mult de atât sunt disponibile pentru orice are un calculator cu acces la internet (2,5 miliarde de persoane în 2012), cu condiția să stim cum să cautam ce ne dorim.

Dar lăsându-ne cuprinși de frenezia descoperirii și îmbunătațirilor tehnologiilor, devenim un fel de sclavi ai upgrade-urilor, fascinați de viteza de procesare a unui calculator chiar daca noi il folosim numai pentru editare de text sau hipnotizați de culorile unui ecran, pentru care plătim un preț exorbitant. E îngrijorătoare tendința care i-a cuprins pe membrii tinerei generații de a poseda un gadget cât mai performant, acesta devenind un criteriu de acceptare în grupul de prieteni, promovând false valori în detrimentul celor tradiționale. Nu vă speriați de cuvîntul traditional. Deși modernismul se ferește de el, conferindu-i conotatii ca demodat, îmbătranit sau neadaptat, acesta poate în continuare să ofere modele axiologice valide. Prin tradițional definesc aici normele, obisnuințele și moravurile în contrast cu modernismul bazat pe în special pe dezvoltarea tehnologiilor de comunicații, care ne schimba modul de viață mai mult decât vrem să recunoaștem.

Uneori respingem tradiționalul din cauza formei sub care se manifestă, mai ales atunci cand nu se cunoște conținutul. Ne declăram împotriva prejudecăților și suntem înspăimantați de ele, dar și noi respingem dupa un șablon bine stabilit tot ceea ce nu întelegem și are o conotație în dezacord cu spiritul vremii. 

Revenind la tehnologie, specialiștii afirmă ca ne schimbă modul de viață în feluri la care nici nu ne gândim, deși nu ar trebui să avem nevoie de specialiști să ne spună asta. De exemplu, cât de virtuală credeți ca  e lumea Internetului până la urmă?  Până în urmă cu câtiva ani pentru majoritatea utilizatorilor sau non-utilizatorilor Internetul avea nuanță de glumă, se considera un mediu al păcalelilor ludice, al datelor false și fără consecințe în viața reală. Azi ni se dovedește dn ce în ce mai mult ca nu este așa. De exemplu,  statistici   recente arată ca un american adult petrece în anul 2013 2 ore și 19 minute online, ceea ce nu se poate considera ca find cantitate neglijabilă de timp, și concurează cu activitațile din viata reală. Până acum câțiva ani marile corporații abia aveau pagini de web, iar acum toate companiile, din cele mai variate domenii, iși dezvoltă site-uri proprii, adrese de mail, forumuri online și își crează conturi pe rețele de socializare tip Facebook, Twitter și Skype. Apoi continuând cu viața sentimentală, în doi, conform ultimelor statistici mondiale, în fiecare an mai mult de 15% din căsătorii au loc între persoane care s-au cunoscut pe Internet. O bună parte a divertismentului este acum online, filme, muzică, imagini, anecdote au loc online, televiziunea, radioul sunt înlocuite în preferințe cu Internetul, așadar a spune că Internetul este virtual ar face într-un fel  virtuale și televiziunea și radioul.

Mergând mai departe, Internetul constituie o industrie cu venituri din ce în ce mai mari care contează, spre exemplu bugetele de publicitate pentru Internet în țările avansate tehnologic sunt mai mari decât bugetele de publicitate pentru televiziune.

Cam toate rețelele sociale și portalurile unde se face înregistrarea utilizatorului cer acum obligatoriu fotografii reale, nume reale și mai mult sau mai puțin adrese, date de identificare, numere de telefon, sub pretextul securității contului, infractorii pot fi incrminați pe baza celor postate in noul spațiu public al internetului, și  nici nu dezvolt aici complexa problemă a supravegherii cetățenilor de către instituții ale statului.

Fără o legatură conștientă, mi-am amintit de vorbele lui Paul Valery, citite demult într-o carte adevarată, de hârtie. Bineînțeles, nu pot să reproduc pe dinafară citatul, asa ca m-am folosit de internet pentru a-l găsi. "Și când ești cu adevarat cel mai liber, adica nevoile și dorințele sunt în echilibru cu puterile, senzația de libertate este nulă. [...............] Omul modern este sclavul modernității, nu există progres care să nu se întoarcă împotriva sa, aservindu-l complet [................] Toate acestea vizează creierul. Va trebui să construim în curand mânăstiri riguros închise, unde nici undele, nici foile să nu pătrundă, unde ignoranța oricărei politici va fi prezervată și cultivată. Se vor disprețui viteza, numărul, efectele de masă, de credulitate. Acolo vom merge în anumite zile să privim prin grilaj câteva specimene de oameni liberi.

Repet, acesta nu este un manifest împotriva tehnologiei, ci doar un îndemn catre conștientiarea stării de fapt: avem acces la tehnologii spectaculoase, dar e nevoie de o atenție sporită atât pentru a le folosi la maxim avantajele, cât si pentru a ne feri de capcane aparent inofensive la adresa vieții noastre private.

                 articol aparut in revista 1UP  nr 1. 

Felin, feminin.

Tema vremii noastre

     

Sub privirea lui, fenomenele sociale  disparate, fragmentate si aparent fara legatura gasesc o ordine naturala, iar teoriile filozofice incurcate se clarifica, fara a cadea in simplism excesiv.
Recomand Ortega y Gasset pentru stilul de a se adresa cititorului, ca si cand ar fi singurul student intr-o sala de curs, pe care un dascal dedicat il poarta pe drumul intelegerii.
Cateva citate, fara a fura savoarea cartii:

• "Orice bun incepator este un sceptic, dar orice sceptic este doar un incepator" (Herbert)
• "Este vorba de a consacra viata, care pana acum nu era decat un fapt nud si parecum un hazard al cosmosului, facand din ea un principiu si un drept. Ceea ce va parea surprinzator la prima vedere, fapt e insa ca viata a ridicat la rangul de princiiu cele mai diverse antitati, dar nu a incercat niciodata sa faca din ea insasi un principiu.S-a trait pentru relegie, pentru stiinta, pentru morala, pentru economie, s-a trat pentru a sluji naluca artei sau a placerii, unicul lucru care nu s-a incercat a fost de a trai in chip deliberat pentru viata. Din fericire, asta s-a facut, mai mult sau mai putin,mereu, dar nepremeditat: de indata ce omul isi datea seama ce facea, se rusina si se simtea cuprins de o remuscare neobisnuita"
• Dar ce este oare metafizica? Metafizica e cea mai inutila dintre toate stiintele,si tocmai de aceea cea mai onorabila. Metafizica, sau filozofia prima, este stiinta realului ca real."
• "Sfantul Francisc s-a hranit vreme de o saptamana din catecul unui greiere."

Am renuntat, intreaga carte merita citata. 

Un La multi ani! de departe

 

        A calatorit timp de o luna, a intalnit multi oameni. A venit tocmai din China. Par avion. Din China... unii oamenii nu parcurg niciodata in viata lor o asemenea distanta.  Dar aici e vorba de o carte postala. Si dupa toata calatoria asta, s-a ratacit, culmea,  la destinatie. Mai precis, e trecuta adresa apartamentului inchiriat in care stau, dar cu siguranta nu este pentru mine. Destinara se numeste Tatiana (fara nume de familie), mesajul e de la Emmy, scris in engleza.
Asadar,   daca stiti vreo Tatiana care locuieste/ a locuit pe blvd. Iuliu Maniu, pe langa statia de metrou Gorjului (nr 69, bloc 5 P), va rog sa imi spuneti.

Different, but not less

         Pentru ca diferit e doar altfel, poate mai interesant, poate mai fixist, poate intr-un fel pe care nici nu il concepem acum. Pentru ca, uneori, oameni extraordinari au curajul de a se face auziti, si ceilalti au curajul sa ii asculte, vazand dincolo de mascarade media si PR. 

Printr-un film, Temple Grandin (un rol fantastic interpretat de Claire Danes), mi-am adus aminte de oameni speciali, de moduri diferite de a vedea lumea, dincolo de tiparele cu care suntem obisnuiti.               autistilor, desfasoara o activitate intensa pentru a simti ca are un scop. Iar scopul ei declarat este de a face schimbari in lume. Schimbari practice, moduri mai bune de a organiza, de a construi, de a fi atent la detalii. Eroic, a invatat sa isi foloseasca superputerea. Dincolo de slujba (profesor), lucreaza in cercetare, scrie carti si tine conferinte pentru a-i ajuta pe parintii copiilor autisti sa comunice cu acestia, sa ii ajute sa se descopere si sa se accepte. 

Apoi, am cautat mai departe. Dupa cum ma asteptam, Temple Grandin, o persoana care a invatat sa lupte cu barierele pe care noi, normalii, le punem

 M-a impresionat naturaletea. Sa schimbi lumea in mai bine pare un scop grandios, falsificat, generatia noastra aproape pufneste in ras cand aude asta. Pentru ca am fost educati sa nu mai credem. Tocmai de aceea e nevoie de o asemenea persoana care sa ne arate ca se poate, si sa ofere solutii practice. De la metode de a mana mai bine vitele pana la exercitii de educatie pentru copii. 

 O gasiti pe TED aici , sau direct pe site-ul oficial.