daca intr-o acuarela o pensula

Bun venit in spatiul meu. Pe facebook ne plac afirmatiile scurte si concise. spirituale. witty, cum ar zice englezul. Nu am asa ceva, sau daca am, prind o viata a lor straina de mine, mai profunda in sens decat le-as fi dat eu.
Uite, deja cand scriu fraze lungi un fel de meta-eu,  din spiritul vremii, se stramba la mine si  spune ca e un baroc exagerat.
Acum o sa incerc sa ies din sfera mea de egoism si vanitate si sa te includ un pic in discutie. Ai citit "daca intr-o noapte de iarna un calator", de italo calvino? Poate nu, nu e atat de cunoscuta. Dar e speciala pentru ca te poarta dintr-o rama in alta, te duce de pe canapeaua pe care stai dand paginile pana departe, in vietile altora. Sa tragi cu ochiul, fara sa te acuze nimeni de voyeurism (frumos termen).
Uite un desen (stai sa il incarc):

Asa.

Stiu, nu e impresionant. Il putea face oricine, si un copil. Dar nu il face oricine. Il face cine are chef. Iar cheful asta e cumva un dar. 

Presupun ca si tu ai metode de relaxare. Obiceiurile alea mici si ciudatele, pentru care singura explicatie este ca "iti place". Mi se pare cea mai sincera motivatie. Iti place, si atat. E ceva dinauntrul tau care nu cere explicat mai mult. 

Ok, partea mai ciudata e ca am vorbit singura tot timpul cat am desenat. 

Exercitiu de sinceritate si imblanzirea vanitatii, as zice. Si o doza de superficialitate. Revin. 

esti cu mine in calatorie pana aici. Nu stiu unde mergem. O sa incerc sa te fac sa ma placi, nu ma supar daca nu reusesc. Dar vom descoperi lucruri. Despre ritm. Despre cum putem sa ne concentram pe un text mai mult de cateva secunde.  despre a scrie dintr-o suflare. despre autocenzura si dresajul din copilarie.