"Pentru mine cuvântul vraiște este unul cu o enormă forță de impact vizual și senzorial. evocativ și visceral. Omul-vraiște este cel care nu reușește sa-și pună ordine nici în sentimente și nici în ambiții, nici în cunoștințe și nici în convingeri, nici în reacții și nici în metabolism. El este activ dar ineficient, un om care îmbătrânește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decât semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om vraiște are oroare nu de vid, ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe omul vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund, nu poate ave decât un singur adversar, dezordinea, altfel spus, haosul. În fața unui univers ordonat nu mai ai nimic de făcut și de adăugat, cu adevărat activ nu poți fi decât în acele lumi în care mai e ceva de făcut, în care dezordinea, starea de vraiște justifică efortul acțiunii."(Matei Vișniec, Negustorul de inceputuri de roman)
Mi-a placut fragmentul. Sigur fiecare cunoaștem câțiva oameni vraiște. Sau poate suntem.
