Rui Zink -Cititorul din pestera

Am primit azi coletul pe care il asteptam de cateva zile.. cartea lui Rui Zink, Cititorul din pestera. Micuta, 96 de pagini, usor digerabila.
Povestea, pe scurt: eroul, un mic pungas de strada, ajunge pe corbabia unor pirati care se afla in cautarea monstrului fioros numit Anibal Lector. Dupa o furtuna, eroul se trezeste in pestera monstrului, care arata ca o gorila uriasa, a carui singura placere era cititul. Anibal l-a transformat pe baiat intr-un impatimit al cititului,la inceput de frica mortii,apoi incepand sa-i placa. Intr-un final, marele cititor e capturat, adus in mijlocul civilizatiei si inchis. Baiatul il elibereaza ,iar anibal dispare, lasand in urma povestea.
Ma asteptam la ceva un pic mai profund, o voi reciti.
Cartea se adreseaza in special celor "certati" cu lectura de obicei, carora le infatiseaza lumea cartilor intr-un mod accesibil si atractiv.

Teatru

Intre lucrurile de genul "prima zi de scoala" , "primul sarut" s-ar putea incadra si "prima data la teatru".
Am plecat dimineata cu autobuzul, cu doamna profesoara si cativa colegi...am mai vizitat diverse muzee pana seara.. si apoi, am intrat la TNB.]
Piesa? "Asteptand la Arlechin" .Impresie? Superb. Sala Amfiteatru da o nota de intimitate, decorul de asemenea.Una dintre actrite a stat vreo 15 minute pana s-au aranjat spectatorii "dormind" pe scena,pe un fotoliu.Isi incepuse rolul.
A fost suberb din doua puncte de vedere :piesa in sine, tragi-comica ,e foarte profunda, in al doilea rand, actritele au fost spectaculoase. Din pacate, stau foarte prost la capitolul "actori celebri romani", dar pe unele le mai cunosteam de la televizor.
despre actorie mai stiam cate ceva...am participat la un atelier cu niste studenti la acum doi ani, si stiu ce pregatire intensa presupune...personajul nu il "joci" individual,ci il construiesti din relatiile cu celelalte personaje..iar aceste legaturi trebuie sa fie reale..replica se da corespunzator tonuluui cu care ai primit-o.in fine,nu intru in detalii,nu am cunostintele necesare.
Revin. Superb. O experienta pe care trebuie sa o repet,e minunat sa asisti la rodul unei munci impresionante.

incercari

Tema mioritica in literatura romana. Titlu pt un viitor eseu.
Aste presupune sa recitesc Miorita. Apoi sa verific reperele, scrierile pe care le-as putea folosi : Mesterul Manole si Gorunul lui Blaga, Arghezi prin Cuvinte Potrivite, Sorescu cu Iona si poezii , Eminescu (Oda, Glossa).
da..sa trecem la practica. in primul rand, prin "tema mioritica"..intelegem(sau cel putin eu) atitudinea in fata mortii, raportul viata-moarte, acceptare-revolta, om-divinitate.
In Miorita ciobanasul isi invinge frica de moarte prin speranta ca nu e o disparitie totala, se ingrijeste de cele sufletesti ,de cei lasati in urma, si are certitudinea ca ceva din fiinta lui va ramane alaturi de locurile si fiintele dragi, sau cel putin esenta vietii lui nu se va risipi in van.
Pai, motivele astea roiesc in poeziile lui Sorescu (de Iona vorbim mai tarziu). Cateva exemple? Nu,mai bine incepem cronologic, Sorescu din cate stiu e modernist. sa incepem cu un mesaj sub o forma mai..solemna.
Mesterul Manole - jertfa pentru creatie.( prea suna a stereotipie,nu?) . Ceva idei din titlul asta cu privire la tema? Nu prea. sau....sa ma gandesc.Nu prea pot merge mai departe de "jertfa pentru creatie". parca spune tot . Omul si-a zidit femeia pentra a garanta durabilitatea artei sale.Cu moarte impotriva mortii. a acceptat moartea fizica pentru a invinge pieirea a ceea ce eprezenta manastirea aceea : spiritualitate,creativitate ,munca..iubire jertfita. dar si Manole,saracu',nu a rezistat compromisului. Partea umana a invins,nu putea trai fericit admirandu-si creatia, S-a aruncat de pe acoperis. Sinucidere. Arta nu mai avea nevoie de creator. Pentru creatia sa si-a sleit toate fortele sufletesti, se golise ,era sec, stapanit de suferinta..
E nevoie de o concluzie, prea m-am indepartat de tema mioritica. Manole a luptat cu moarte imporiva mortii. A acceptat-o fizic.Dar fiind om, disparitia fizica l-a afectat sufleteste,nu s-a putut rupe. apoi, daca jertfa nu producea suferinta, era total inutila.
Asa , sa-l lasam pe Manole.
Eminescu. Unul din "marii clasici", perioada 1850-1900.
Eul liric eminescian "invata" sa moara. O lectie care nu-i convine." Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; "...... pana cand "deodata tu rasarisi în calea-mi, " . Adverbul deodata e foarte important, fiinta eminesciana (sa nu-i tot zicem mereu eu liric) e prinsa in ciclul vietii ,implicit al mortii. Moartea nu e alegere , ci lege. Dar una "vicleana"(cum zicea arghezi), care nu se face simtita de la inceput (tinerete). Ca si ciobanasul mioritic, vestea mortii se contureaza brusc, in tuse puternice. dar cum e moartea asta privita? Ciobanasul se resemneaza. E corect? parca nu e vorba de "resemnare"...in fond ,nu e o "renuntare"...nu are la ce renunta, are mai degraba nuante de "constientizare" a inexorabiltatii sfarsitului.
Eminescu propune in Glossa,poezia cu vadit caracter clasic, o "rupere", indepartare de omenesc, controlarea umanului decazut. Ar vrea ca fiecare dintre noi sa ne facem o lume in care sa ne simtim "nemuritori si reci" . Strofa tema din Glossa:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Acest "toate" la care trebuie sa ramanem reci se refera la cele lumesti, dar totodata poate include si moartea. Da, la propriu,moarte ne lasa reci. dar Eminescu a intentionat probabil sa fie mai profund de-atat. Mesajul e clar : lumea urmeaza aceleasi reguli ale ciclicitatii, viata e o piesa de teatru ai carei spectatori suntem ,cu sarcina de a nu ne lasa pacaliti de masti, in ciuda subiectivitatii perceptiilor. Un manifest pentr ratiune, am zice. dar iarasi intreb, unde se incadreaza moartea? trebuie si ea gandita, asemenea vietii? In 'firesc". toti murim, asta anuleaza nevoia de a acumula bunuri materiale sau morale care ne leaga de tarina. Ierarhizarile, puterea ,rangurile si lupta pentru material e inutila;moartea e "dura lex, sed lex", fiinta e nemuritoare doar ca suma ,prin ciclicitate, nu ca unitate

"Poti zidi o lume-ntreaga,poti s-o sfarami...orice-ai spune,

Peste toate o lopata de tarana se depune.

Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri

Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri" (Scrisoarea I).

mi-e somn. revin maine.

" Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum, sum, ergo Deus est"

Daca aveti idei ce ar putea fi de folos..sau nu numai.. lasati un comentariu.

Marin Sorescu

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.