incercari

Tema mioritica in literatura romana. Titlu pt un viitor eseu.
Aste presupune sa recitesc Miorita. Apoi sa verific reperele, scrierile pe care le-as putea folosi : Mesterul Manole si Gorunul lui Blaga, Arghezi prin Cuvinte Potrivite, Sorescu cu Iona si poezii , Eminescu (Oda, Glossa).
da..sa trecem la practica. in primul rand, prin "tema mioritica"..intelegem(sau cel putin eu) atitudinea in fata mortii, raportul viata-moarte, acceptare-revolta, om-divinitate.
In Miorita ciobanasul isi invinge frica de moarte prin speranta ca nu e o disparitie totala, se ingrijeste de cele sufletesti ,de cei lasati in urma, si are certitudinea ca ceva din fiinta lui va ramane alaturi de locurile si fiintele dragi, sau cel putin esenta vietii lui nu se va risipi in van.
Pai, motivele astea roiesc in poeziile lui Sorescu (de Iona vorbim mai tarziu). Cateva exemple? Nu,mai bine incepem cronologic, Sorescu din cate stiu e modernist. sa incepem cu un mesaj sub o forma mai..solemna.
Mesterul Manole - jertfa pentru creatie.( prea suna a stereotipie,nu?) . Ceva idei din titlul asta cu privire la tema? Nu prea. sau....sa ma gandesc.Nu prea pot merge mai departe de "jertfa pentru creatie". parca spune tot . Omul si-a zidit femeia pentra a garanta durabilitatea artei sale.Cu moarte impotriva mortii. a acceptat moartea fizica pentru a invinge pieirea a ceea ce eprezenta manastirea aceea : spiritualitate,creativitate ,munca..iubire jertfita. dar si Manole,saracu',nu a rezistat compromisului. Partea umana a invins,nu putea trai fericit admirandu-si creatia, S-a aruncat de pe acoperis. Sinucidere. Arta nu mai avea nevoie de creator. Pentru creatia sa si-a sleit toate fortele sufletesti, se golise ,era sec, stapanit de suferinta..
E nevoie de o concluzie, prea m-am indepartat de tema mioritica. Manole a luptat cu moarte imporiva mortii. A acceptat-o fizic.Dar fiind om, disparitia fizica l-a afectat sufleteste,nu s-a putut rupe. apoi, daca jertfa nu producea suferinta, era total inutila.
Asa , sa-l lasam pe Manole.
Eminescu. Unul din "marii clasici", perioada 1850-1900.
Eul liric eminescian "invata" sa moara. O lectie care nu-i convine." Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; "...... pana cand "deodata tu rasarisi în calea-mi, " . Adverbul deodata e foarte important, fiinta eminesciana (sa nu-i tot zicem mereu eu liric) e prinsa in ciclul vietii ,implicit al mortii. Moartea nu e alegere , ci lege. Dar una "vicleana"(cum zicea arghezi), care nu se face simtita de la inceput (tinerete). Ca si ciobanasul mioritic, vestea mortii se contureaza brusc, in tuse puternice. dar cum e moartea asta privita? Ciobanasul se resemneaza. E corect? parca nu e vorba de "resemnare"...in fond ,nu e o "renuntare"...nu are la ce renunta, are mai degraba nuante de "constientizare" a inexorabiltatii sfarsitului.
Eminescu propune in Glossa,poezia cu vadit caracter clasic, o "rupere", indepartare de omenesc, controlarea umanului decazut. Ar vrea ca fiecare dintre noi sa ne facem o lume in care sa ne simtim "nemuritori si reci" . Strofa tema din Glossa:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Acest "toate" la care trebuie sa ramanem reci se refera la cele lumesti, dar totodata poate include si moartea. Da, la propriu,moarte ne lasa reci. dar Eminescu a intentionat probabil sa fie mai profund de-atat. Mesajul e clar : lumea urmeaza aceleasi reguli ale ciclicitatii, viata e o piesa de teatru ai carei spectatori suntem ,cu sarcina de a nu ne lasa pacaliti de masti, in ciuda subiectivitatii perceptiilor. Un manifest pentr ratiune, am zice. dar iarasi intreb, unde se incadreaza moartea? trebuie si ea gandita, asemenea vietii? In 'firesc". toti murim, asta anuleaza nevoia de a acumula bunuri materiale sau morale care ne leaga de tarina. Ierarhizarile, puterea ,rangurile si lupta pentru material e inutila;moartea e "dura lex, sed lex", fiinta e nemuritoare doar ca suma ,prin ciclicitate, nu ca unitate

"Poti zidi o lume-ntreaga,poti s-o sfarami...orice-ai spune,

Peste toate o lopata de tarana se depune.

Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri

Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri" (Scrisoarea I).

mi-e somn. revin maine.

" Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum, sum, ergo Deus est"

Daca aveti idei ce ar putea fi de folos..sau nu numai.. lasati un comentariu.