ritm

Stiu, din cate am observat.. nehotararea subliniaza penibilul . Tacerea e recomandata, dar de multe ori umple cu tampenii simplul vid.

Vijelia --Gabriel Garcia Marquez

Am citit astazi "Vijelia", prima carte a lui Gabriel Garcia Marquez. Desi aceasta carte e pusa in umbra de cele ce ii urmeaza, reuseste sa contureze granitele lumii magice pe care o creaza si o continua in "Un veac de singurate", satul Macondo.
Stilul lui realist "magic" imi pare ca are similritati cu estetica grotescului, creeaza imagini macabre, mizere, tocmai pentru a sublinia decrepitudinea locurilor si a personajelor. Limbajul, desi "bubos", devine intr-un mod ciudat savuros, micile detalii si schimbarea perspectivei narative induc o vraja halucinanta, care nu te lasa sa te opresti din citit,in final nefiind capabil sa spui daca ti-a placut sau nu cartea.
"Vijelia" , cu numele original "La hojarasca" ,are un suflu interior,un ritm al curgerii cuvintelor care seamana cu o incantatie,unde totul e analizat in detaliu si parca totusi se pastreaza un abur de mister. Incerc sa expun mai departe cateva citate,care zugravesc atmosfera:
"-spune-mi ,doctore,crezi in Dumnezeu?[...]
Dar o noapte ca asta nu te sperie? N-ai senzatia ca,in vreme ce prin plantatii umbla un barbat mai mare ca toti,nimic nu se misca si toate lucrurile raman uimite la trecerea lui?
-Nu cred ca ma surprinde nimic din toate astea,colonele.Ceea ce ma surprinde..a zis si a ramas privindu-ma in ochi,concret si dur,ceea ce ma surprinde e ca exista o persoana ca tine,in stare sa spuna cu atat siguranta ca il simte pe omul care umbla prin noapte."


~"cu iasomiile se intampla ca si cu oameni:dupa ce mor,pleaca noaptea haihui".

Rui Zink -Cititorul din pestera

Am primit azi coletul pe care il asteptam de cateva zile.. cartea lui Rui Zink, Cititorul din pestera. Micuta, 96 de pagini, usor digerabila.
Povestea, pe scurt: eroul, un mic pungas de strada, ajunge pe corbabia unor pirati care se afla in cautarea monstrului fioros numit Anibal Lector. Dupa o furtuna, eroul se trezeste in pestera monstrului, care arata ca o gorila uriasa, a carui singura placere era cititul. Anibal l-a transformat pe baiat intr-un impatimit al cititului,la inceput de frica mortii,apoi incepand sa-i placa. Intr-un final, marele cititor e capturat, adus in mijlocul civilizatiei si inchis. Baiatul il elibereaza ,iar anibal dispare, lasand in urma povestea.
Ma asteptam la ceva un pic mai profund, o voi reciti.
Cartea se adreseaza in special celor "certati" cu lectura de obicei, carora le infatiseaza lumea cartilor intr-un mod accesibil si atractiv.

Teatru

Intre lucrurile de genul "prima zi de scoala" , "primul sarut" s-ar putea incadra si "prima data la teatru".
Am plecat dimineata cu autobuzul, cu doamna profesoara si cativa colegi...am mai vizitat diverse muzee pana seara.. si apoi, am intrat la TNB.]
Piesa? "Asteptand la Arlechin" .Impresie? Superb. Sala Amfiteatru da o nota de intimitate, decorul de asemenea.Una dintre actrite a stat vreo 15 minute pana s-au aranjat spectatorii "dormind" pe scena,pe un fotoliu.Isi incepuse rolul.
A fost suberb din doua puncte de vedere :piesa in sine, tragi-comica ,e foarte profunda, in al doilea rand, actritele au fost spectaculoase. Din pacate, stau foarte prost la capitolul "actori celebri romani", dar pe unele le mai cunosteam de la televizor.
despre actorie mai stiam cate ceva...am participat la un atelier cu niste studenti la acum doi ani, si stiu ce pregatire intensa presupune...personajul nu il "joci" individual,ci il construiesti din relatiile cu celelalte personaje..iar aceste legaturi trebuie sa fie reale..replica se da corespunzator tonuluui cu care ai primit-o.in fine,nu intru in detalii,nu am cunostintele necesare.
Revin. Superb. O experienta pe care trebuie sa o repet,e minunat sa asisti la rodul unei munci impresionante.

incercari

Tema mioritica in literatura romana. Titlu pt un viitor eseu.
Aste presupune sa recitesc Miorita. Apoi sa verific reperele, scrierile pe care le-as putea folosi : Mesterul Manole si Gorunul lui Blaga, Arghezi prin Cuvinte Potrivite, Sorescu cu Iona si poezii , Eminescu (Oda, Glossa).
da..sa trecem la practica. in primul rand, prin "tema mioritica"..intelegem(sau cel putin eu) atitudinea in fata mortii, raportul viata-moarte, acceptare-revolta, om-divinitate.
In Miorita ciobanasul isi invinge frica de moarte prin speranta ca nu e o disparitie totala, se ingrijeste de cele sufletesti ,de cei lasati in urma, si are certitudinea ca ceva din fiinta lui va ramane alaturi de locurile si fiintele dragi, sau cel putin esenta vietii lui nu se va risipi in van.
Pai, motivele astea roiesc in poeziile lui Sorescu (de Iona vorbim mai tarziu). Cateva exemple? Nu,mai bine incepem cronologic, Sorescu din cate stiu e modernist. sa incepem cu un mesaj sub o forma mai..solemna.
Mesterul Manole - jertfa pentru creatie.( prea suna a stereotipie,nu?) . Ceva idei din titlul asta cu privire la tema? Nu prea. sau....sa ma gandesc.Nu prea pot merge mai departe de "jertfa pentru creatie". parca spune tot . Omul si-a zidit femeia pentra a garanta durabilitatea artei sale.Cu moarte impotriva mortii. a acceptat moartea fizica pentru a invinge pieirea a ceea ce eprezenta manastirea aceea : spiritualitate,creativitate ,munca..iubire jertfita. dar si Manole,saracu',nu a rezistat compromisului. Partea umana a invins,nu putea trai fericit admirandu-si creatia, S-a aruncat de pe acoperis. Sinucidere. Arta nu mai avea nevoie de creator. Pentru creatia sa si-a sleit toate fortele sufletesti, se golise ,era sec, stapanit de suferinta..
E nevoie de o concluzie, prea m-am indepartat de tema mioritica. Manole a luptat cu moarte imporiva mortii. A acceptat-o fizic.Dar fiind om, disparitia fizica l-a afectat sufleteste,nu s-a putut rupe. apoi, daca jertfa nu producea suferinta, era total inutila.
Asa , sa-l lasam pe Manole.
Eminescu. Unul din "marii clasici", perioada 1850-1900.
Eul liric eminescian "invata" sa moara. O lectie care nu-i convine." Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; "...... pana cand "deodata tu rasarisi în calea-mi, " . Adverbul deodata e foarte important, fiinta eminesciana (sa nu-i tot zicem mereu eu liric) e prinsa in ciclul vietii ,implicit al mortii. Moartea nu e alegere , ci lege. Dar una "vicleana"(cum zicea arghezi), care nu se face simtita de la inceput (tinerete). Ca si ciobanasul mioritic, vestea mortii se contureaza brusc, in tuse puternice. dar cum e moartea asta privita? Ciobanasul se resemneaza. E corect? parca nu e vorba de "resemnare"...in fond ,nu e o "renuntare"...nu are la ce renunta, are mai degraba nuante de "constientizare" a inexorabiltatii sfarsitului.
Eminescu propune in Glossa,poezia cu vadit caracter clasic, o "rupere", indepartare de omenesc, controlarea umanului decazut. Ar vrea ca fiecare dintre noi sa ne facem o lume in care sa ne simtim "nemuritori si reci" . Strofa tema din Glossa:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Acest "toate" la care trebuie sa ramanem reci se refera la cele lumesti, dar totodata poate include si moartea. Da, la propriu,moarte ne lasa reci. dar Eminescu a intentionat probabil sa fie mai profund de-atat. Mesajul e clar : lumea urmeaza aceleasi reguli ale ciclicitatii, viata e o piesa de teatru ai carei spectatori suntem ,cu sarcina de a nu ne lasa pacaliti de masti, in ciuda subiectivitatii perceptiilor. Un manifest pentr ratiune, am zice. dar iarasi intreb, unde se incadreaza moartea? trebuie si ea gandita, asemenea vietii? In 'firesc". toti murim, asta anuleaza nevoia de a acumula bunuri materiale sau morale care ne leaga de tarina. Ierarhizarile, puterea ,rangurile si lupta pentru material e inutila;moartea e "dura lex, sed lex", fiinta e nemuritoare doar ca suma ,prin ciclicitate, nu ca unitate

"Poti zidi o lume-ntreaga,poti s-o sfarami...orice-ai spune,

Peste toate o lopata de tarana se depune.

Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri

Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri" (Scrisoarea I).

mi-e somn. revin maine.

" Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum, sum, ergo Deus est"

Daca aveti idei ce ar putea fi de folos..sau nu numai.. lasati un comentariu.

Marin Sorescu

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Refulare

re
Fiecare isi are trecutul.sau un prezent incatuat de ceva.
Strange rascoleste. Si totusi, nu vreau poezie "de of si de aoleu"."Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere si de care nu vrei sa fii nici compatimit, nici mangaiat." (George Sand)
Daca nu ma insel, in scoala lui Pitagora ucenicilor nu li se permitea sa vorbeasca o perioada de 2-5 ani,pentru a invata lucrurile importante ,tacerea si ascultarea.
Facand o paralela...nu e oare mai usor sa taci mereu decat sa alegi dintre ganduri pe acelea pe care le rostesti?
Noapte buna! visul.....

Nepasari

"

~~ Dacă ne gîndim la marele număr de oameni Pe care i-am văzut, i-am cunoscut, şi recunoaştem ce puţin am semnat noi pentru ei şi iarăşi ce puţin au însemnat ei pentru
noi, avem o senzaţie amara: întîlnim pe omul de duh fără să ne întreţinem cu el, pe cel învăţat fără a ne lumina de la el, pe cel umblat fără a ne instrui de la el, pe cel afectuos fără a-i arăta nici o amabilitate."

Asta spunea Goethe in "Afinitatile elective". Dand deoparte stilul exprimarii putin arhaic pentru unii , ideea e adevarata. Suntem mult prea inchisi in noi pentru a le da atentie altora, daca acesti "alti" nu ne aduc niciun folos imediat. Profitori. Nu admiram un om pentru esenta lui, ci pentru ca ne ajuta,intr-un fel sau altul.

Ar trebui sa deschidem ochii mai des, sa privim atenti oameni de langa noi..si cand recunoastem niste valori, sa nu ne fie teama ca am putea cadea in penibil daca ii abordam.

Da,stiu,nu sunt in masura sa dau sfaturi altora. Dar mi le adresez mie. Si poate altii vor sa traga si ei cu urechea.

Zi speciala.

obisnuita exaltare

Si vreau sa tip, sa-ti spun ca-mi place. suisuri si coborasuri, de-o delicioasa leganare a gandului. azi am fost aici,ieri acolo. ieri te-am iubit,azi te iubesc. pe tine,pe el pe ea. o privire din adancuri aruncata spre ochii care nu stiu daca inteleg. doua vorbe. doar doua vorbe,si o mie de fericiri,noua sute de tristeti. spectaculos!doar de-am deschide ochii mai bine,sa vedem tot raul din care ne hranim. si nimic nu-i mai dulce si inocent de-atat,odata ce descoperi placerea de-a te pierde intr-un detaliu.

Si ce daca nu intelegi? si ce daca acum ai alte griji si iti pare ca aberez? Stii bine ca se poate intampla orice. si nu o zic pe un ton general ,care se vrea interesant,ci ca pe cea mai normala afirmatie. nimic nu-i mai mult decat e. nu te chinui. cateodata ne zbatem pentru ce nu merita si le scapam din vedere pe cele importante.

Ai citit? acum spune-mi.... orice. despre ceva important pentru tine.

ameteala

Ne pas penser comme les autres, cela veut dire simplement que l'on pense. "

sfarsit de vara,nou inceput de..

Mici schimbari azi.Un pic de soare si frunze de toamna cazute,lumina aurie.
Perfect! Ocazie numa' buna pentru o plimbare cu bicicleta,citit pe plaja si,bineinteles, cateva fotografii.

equilibrium

.vise.

pasi [dunare]