joi, 16 octombrie 2008

obisnuita exaltare


Si vreau sa tip, sa-ti spun ca-mi place. suisuri si coborasuri, de-o delicioasa leganare a gandului. azi am fost aici,ieri acolo. ieri te-am iubit,azi te iubesc. pe tine,pe el pe ea. o privire din adancuri aruncata spre ochii care nu stiu daca inteleg. doua vorbe. doar doua vorbe,si o mie de fericiri,noua sute de tristeti. spectaculos!doar de-am deschide ochii mai bine,sa vedem tot raul din care ne hranim. si nimic nu-i mai dulce si inocent de-atat,odata ce descoperi placerea de-a te pierde intr-un detaliu.

Si ce daca nu intelegi? si ce daca acum ai alte griji si iti pare ca aberez? Stii bine ca se poate intampla orice. si nu o zic pe un ton general ,care se vrea interesant,ci ca pe cea mai normala afirmatie. nimic nu-i mai mult decat e. nu te chinui. cateodata ne zbatem pentru ce nu merita si le scapam din vedere pe cele importante.

Ai citit? acum spune-mi.... orice. despre ceva important pentru tine.

Un comentariu:

madu spunea...

si ce daca azi sunt altfel?si ce daca nu ma mai recunosti? si ce daca acum imi reinventezi trecutul si maine scormonesti prin cenusa lui ca sa iti raspunzi la intrebari?am invatat ca uneori,cel mai bun final,sau sa-i spunem plauzibil este sa mergem mai departe.un final fericit nu mai imi este indispensabil.



multumesc:* postarea ta m-a ajutat sa ma exprim.astazi.