3 prieteni, o barca, o zi calda
de iulie.. si-o Dunare. Calatorim pana la locul stiut, ne dezbracam in costum
de baie, ne aruncam in apa. Apoi, ne auzi strigand”Am gasit, aici sunt o gramada!” “Normal, doar
am stiut unde v-am adus.” Si, ghemuiti,
cu mainile sub apa, pipaind nisipul, le scoatem si le aruncam pe mal. Scoici,
desigur ! Sunt considerate delicatese prin partile noastre, daca stii cum sa le
gatesti. Eu personal nu am mai mancat de 15 ani, dar Brenda jura ca sunt
delicioase cu orez la cuptor, chiftelute, sau rasol cu usturoi. Nu conteaza,
oricum joaca asta de-a vanatorii de comori e amuzanta, motiv sa ne
balacim in apele nu prea curate ale Dunarii de-acum. Cu Dunarea din timpul
strabunicii era alta poveste, atunci si scoicile erau de-o palma, cum spune
tata, si le insirau pe bat cu niste samburi de ciulini de apa
(asemanatori
castanelor comestibile) , si le faceau frigarui. Dupa vreo 45 minute umede, adunam cateva
kilograme bune.
Apoi, pornim spre casa. Mama, cand ma
vede cu o punga de rafie plina de scoici, se uita neincrezatoare la mine, gata
sa-mi spuna “Tu le-ai adus, tu le gatesti…”. Dar nu a spus-o.Si uite asa, a
doua zi ne-am pornit sa le gatim, asa batraneste, cum am auzit pe la vecine si
prin forumuri. Recomandat e sa le tii 2-3 zile in apa, sa le-o schimbi cat mai
des, pentru a se curata, ca, deh, spre deosebire de suratele lor din mare si
ocean, au o aroma specifica de balta. Apoi, se face un foc generos, pui
pirostriile (la propriu, de data asta), si le oparesti intr-un vas mare cu apa.
Acolo, traumatizate saracele de caldura, se desfac sa se racoreasca, iar tie
nu-ti mai ramane decat sa le scoti miezul carnos dinauntru. Ultimul pas consta
in taierea partilor rusinoase si murdare ale micii scoici, apoi e numai buna de
gatit.
Tot ce speram in timp ce le opaream
era sa-mi placa rezultatul, caci pierdusem vreo 2 ore langa foc intr-o zi deja
prea calduroasa. Rezultatul? Nu-l asteptati, nu mi-a iesit din prima. Am prajit
cateva cu ulei de masline, condimentate cu buruieni si stropite cu zeama de
lamaie, dar am omis sa le fierb cum trebuie inainte si..erau cam tari la
margine, iar mijlocul parea de cauciuc, am mestecat pana am facut febra
musculara. Mama a strambat din nas, tata
mi-a tinut companie eroic. Dar mi-a mai ramas carne, pe care o vom prepara intr-o
tochitura aromata , coapta in niste cochilii mari, alese cu grija. Si uite asa,
scoicile mi-au ocupat 2 zile, dar a fost mai mult decat distractiv sa ma gasesc
la aceeasi masa cu mama, care taia carnea, si tata, care le curata, iar pisica
facea tumbe pe langa masa, pofticioasa.
