duminică, 28 noiembrie 2010

snowflake


a mai trecut o saptamana, o luna, un an. mi-e dor de voi,copii. sunt din ce in ce mai rare momentele noastre,dar incrustate intr-o ciclicitate stranie. stii fotografia aceea..cu tortul in brate? a mai aparut una. seamana prea mult cu cea de anul trecut. un rid in plus,poate?

ziua perfecta? o iarna linistita,zapada sclipitoare... o masa in colt la Paradis , ciocolata calda si All that Jazz in surdina. amintiri si zambete. mi-a fost dor de tine, copila.

vineri, 5 noiembrie 2010

6.59


trebuie sa scriu.e tot ce mai pot face. nu sunt studenta la Teatru.as fi putut,dar am ales altceva. dar nu o sa va povestesc acum despre "the road not taken". Cu mine se intampla ceva.o viata de om, spunea Sorescu.
Nu e o rusine sa fii sincer,desi traim in epoca falsitatii. Nu sunt singura, dar ce ma framanta nu se poate impartasi unui
om,sau catorva. pentru ca nu ar face fata.si nu ar avea efect.

Mi-e teama de esec.De moarte.Nu de ideea disparitiei, ci de clipa finala,cand stii ca mori. daca nu o fac cu inima impacata viata imi va fi fost o ratare. In clipa finala,cand viata,suprafata peste suprafata,s-a impregnat de experienta,stii totul,taine,puterea si gloria,de ce te-ai nascut ,de ce mori,si faptul ca ar fi putut safie cu totul altfel? Esti intelept.DAR CEA MAI MARE INTELEPCIUNE,IN MOMENTUL ACELA, ESTE CA STII CA AI AFLAT PREA TARZIU.INTELEGI TOTUL CAND NU MAI E NIMIC DE INTELES"--UMBERTO ECO```

pentru ca traim in lumea lui "ca si cum" -like. Ca si cum iubim, ca si cum am trai, ca si cum am fi. Suntem copii nereusite ale noastre,pentru ca am uitat sa fim noi. Si indata ce apare un nou gadget care ne invata sa traim, ne laudam unii pe altii pt descoperirea fenomenala.
Teama de singuratate ne-a transformat in Lasi. Fiecare se viseaza adulat, iubit, cunoscut.nu spun ca e rau.e doar o forma fara fond. Dar datorita a ce vrei sa fii cunoscut,iubit? Doar pt ca existi? suntem 6 miliarde pe planeta asta. esti doar o statistica.mor 50 000,se nasc altii. si ne uitam la stiri ca si cum ne-ar pasa. (vai,saracii..sper sa mi se intample mie niciodata).
Inchisi in frica. cu retete de succes si carti despre socializare. ca si cum ar trebui sa cunosti molecula substantelor din inghetata inainte de a o putea savura.
M-am hotarat,imi asum penibilul. subiectivul. sunt cum sunt,si nu vreau sa par altceva. am de spus.poate gasesc si pe altii care de au spus.
Fericirea imi apare in forme diferite(ironic,dupa hormoni). cateodata imi doresc o familie implinita.alteori ma gandesc ca nu mi-ar fi de-ajuns. vreau mai mult,vreau sa las un semn mai mare.nu stiu daca e ingamfare,dar sunt convinsa ca exista lucruri ce merita salvate.
mi-e teama! si o strig cu mandria unei fiinte vii,la ore cand altii dorm.

marți, 2 noiembrie 2010

Haruki Murakami - La sud de granita,la vest de soare


"cassablanca in stil japonez",spun cei de la New York Times. nu am citit/vazut Cassablanca. Oricine a citit Murakami i-a observat stilul :contemporan,modern,dar intors spre om. Fapt obisnuite,semnificatii profunde. Am ramas uimita cat de tare m-am identificat si am inteles personajul, dar ce m-a uimit si mai tare a fost ca si altii sustineau acelasi lucru.
O carte usoara (comparativ ,de exemplu,cu Padurea Norvegiana), actuala, citita pe nerasuflate. Nu povestea de dragoste in sine te captiveaza, ci modul cum "detalii halucinante tasnesc din intamplarile cele mai banale". -New Yorker.
o carte calda, omeneasca, ce lasa un gust dulce amarui.