nu cuvinte.

Azi simt nevoia sa imi amintesc. (foto din arhiva personala)

EVOLUȚII CONTEMPORANE ALE COMUNICĂRII MEDIATICE: REVOLUȚIILE INFORMAȚIONALE ȘI CONSECINȚELE SOCIALE

  

În conținutul lucrării am dezvoltat o prezentare etapizată a mijloacelor de comunicare în masă, insistând pe idee că media  ajută și este ajutată la rândul său de orice eveniment care iese din ordinea de zi, deoarece cei care vor schimbarea vor adopta cu convingere orice mijloace devin disponibile pentru a-și promova opiniile. Dimensiunea analitică în care dezvoltarea media acționează poate fi definită prin procesele de schimbare socială în care joacă un rol cheie, procese care pot fi caracterizate drept extensive, de substituție, amalgare și acomodare.

Punctul culminant al acestei dezvoltării a fost atins odată cu apariția internetului, care înglobează caracteristici ale mediilor de comunicare precedente, dar în timp ce vechea media oferea conținut standardizat către un utilizator anonim (tipar de adresare),  noile mijloace permit utilizatorilor să caute doar un anumit conținut, în funcție de nevoi și interese (tipar consultativ).

Audiența de masă a televiziunii se tranformă în grupuri de audiență fragmentate care se folosesc de capabilitățile rețelelor de comunicare pentru a crea comunități virtuale, iar capacitățile de interacție modeleaza receptorii în comunicatori (tipar conversațional), care însă trebuie să învețe să exploateze la maximum noile posibilități, fără a cădea în capcana unui cosmopolitanism imaginar.

1. Revoluțiile informaționale

În dezvoltarea acestui eseu voi utiliza termenul media în accepțiunea lui Marshall McLuhan[1], ca tehnologie de mijlocire a comunicării umane. Astfel, accentul nu cade pe conținut, pe ceea ce se comunică, ci pe mediul propriu zis prin care se face transferul de informații. Pe când informațiile transmise pot fi nelimitate și variate, importante sau inutile în funcție de opinia emițătorului și receptorului, mijloacele de comunicare sunt totuși limitate. Simpla folosire a unor mijloace în detrimentul altora, sau modul de a le combina afectează o societate, întrucât orice medium amplifică sau accelerează procesele existente, introduce schimbări de amplitudine, ritm sau tipare în activitațile umane, având consecințe de ordin  social.[2]

În generația actuală, când tehnologia îmbină computerul și alte mijloace de conectivitate cu mediile terminale precum cărțile și televizorul, oportunitățile care au apărut se pot compara cu inventarea tiparului în Europa secolului XV și dărâmarea limitelor comunicării.

Schimbarile profunde generate de dezvoltarea tehnologiilor media pot fi considerate adevarate revoluții, întrucât au efecte permanente asupra societății, actionând până și asupra structurilor politice și proceselor economice, modului de viață al comunităților și comportamentului individual.

Fiecare tehnologie media înglobează de fapt tot o alta tehnologie media sau mai multe, așa cum Internetul conține mijloacele de comunicare precedente, cum ar fi radioul, tiparul și filmele.

Devine de la sine înțeles că,  pentru ca o revoluție a informațiilor să reușească,  mijloacele care vor oferi noi căi de comunicare trebuie să fie diseminate în cadrul societăților care sunt deja în schimbare, deoarece doar tehnologiile media, oricât de avansate,  nu sunt de ajuns. Deși ne afectează viețile, invențiile, de unele singure nu schimbă societatea. Când oamenii vor schimbarea îndeajuns încât să treacă la fapte, o invenție e de ajutor. Media se alatură turbulențelor existente, grabind tot procesul.

Media ajută și este ajutată la rândul său de orice eveniment care iese din ordinea de zi, deoarece cei care vor schimbarea vor adopta cu convingere orice mijloace devin disponibile pentru a-și promova opiniile.

Astfel, puterea mass mediei începe să fie din ce în ce mai mare, iar cei care lucrează în domeniu încep să fie din ce în ce mai conștienți de acest lucru, și să folosească acea putere în alte scopuri. Uneltele de comunicare devin arme în mâinile răuvoitorilor, dar în mâini pricepute servesc la extinderea cunoștințelor umanității și îmbunătățirii modului de a lucra împreuna pentru un viitor mai bun.

Relația dintre schimbările sociale și dezvoltarea mediei se caracterizează prin interdependența cauză-efect încă de la începuturile istoriei documentate.

Acest argument, poate fi  evidențiat astfel: daca ai construit  o capcană de șoareci mai eficientă, cumpăratorii nu se vor înghesui la ușa ta decât daca vor fi convinși că există mulți soareci de prins[3]. Astfel, prin metafora capcanei de soareci mai performantă se rezumă, simplist, povestea mijloacelor de comunicare.

Se pot identifica șase perioade în istoria occidentală care pot fi considerate revoluționare din punct de vedere al schimbului de  informație, în perioada dintre secolul VIII Î.Hr. până în viitorul apropiat.

Prima dintre revoluțiile informaționale poate fi considerată Revoluția Scrisului, care a început în Grecia în secolul VIII Î.Hr. odată cu convergența dintre alfabetul fonetic importat din Fenicia cu Papirusul importat din Egipt.

Din momentul în care scrisul a fost folosit pentru a depozita cunoaștere, mintea umană nu a mai fost constrânsă de limitele memoriei.

A doua revoluție a informației, cea a tiparului, a început în Europa în a doua jumătate a secolului XV odată cu convergența hârtiei, importată din China, cu un sistem de tipărire asamblat de germanul Gutenberg. Prin tipărire, informația a fost diseminată către toate straturile sociale.

Tiparul în sine a dus la schimbări majore de ordin religios, economic, educațional și individual, schimbări pe care le numim Reformă, Renaștere, Umanism, Mercantilism, Sfârșitul erei feudale, marcând începutul lumii moderne.

A treia revoluție informațională, Revoluția Mass Mediei a început în Europa de vest și estul Statelor Unite la mijlocul secolului XIX, prin convergența dezvoltării presei tipărite cu inventarea telegrafului, care a schimbat modul de transmitere a informației.

Pentru prima dată, ziarele și revistele ajungeau la omul de rând cu știri despre evenimente locale și îndepărtate, și bunuri ambalate de vânzare. Școlile publice și bibliotecile au împânzit zonele rurale și orașele în dezvoltare, iar alfabetizarea era disponibilă pentru mase.

A patra revoluție, cea a Divertismentului, a început în Europa și America la sfârsitul secolului XIX cu ajutorul tehnologiilor de stocare a sunetului și fotografiile în mișcare, astfel încât poveștile erau tipărite și vândute ieftin. Divertismentul putea fi replicat și depozitat precum materialele de pe liniile de asamblare industriale, ajungand la radio, astfel încât întreaga lume avea acces la divertisment și începea să îl iubească. La începutul erei Divertismentului, nimeni nu și-ar fi imaginat numărul de ore pe care îl vom petrece cu această noua descoperire.

Multe dintre  echipamentele de comunicații au avut proprietari limitați la început.

În perioadele când manuscrisele erau create de călugari și câțiva învățați, majoritatea oamenilor își trăiau viețile neștiind de existența cărților. O jumătate de secol dupa inventare, camera foto era un echipament complicat folosit numai de profesioniști și împătimiți. Deși oamenii își doreau să aibă fotografii, nu se gândeau că ar putea avea și camere foto. Camerele video nu au fost create inițial pentru mâinile neatrenate, iar cu primele computere lucrau numai oamenii de știință.

Unele echipamente de comunicații pe care azi le consideram obișnuite au fost inițial create pentru instituții guvernamentale și afaceriști. În ultimul sfert al secolului nouăsprezece, mașina de scris, telefonul și radioul au fost folosite în industria  comerțului. În secolul douăzeci, casetele audio, video și calculatoarele au evoluat fără a se ști că în scurt timp se vor găsi în fiecare gospodărie. Așadar, nu toate tehnologiile de comunicare au fost implementate imediat în casele noastre, fiind la început folosite în scopuri organizaționale, bucurându-se prea puțin de încrederea publicului. În timp, însă, ne-au schimbat lumea.

A cincea  revoluție a informației se caracterizează prin apariția Casei ca magazie de comunicații, pe la mijlocul secolului XX, transformând fiecare cămin într-un centru de primire a informației și divertismentului, prin intermediul telefonului, înregistrărilor, îmbunătățiri ale tehnologiilor de printare și nu în ultimul rând servicii poștale universale și ieftine.

Astfel, cu timpul mijloacele de comunicare au devenit parte din viața noastră, tema abordată în numeroase articole, uneori pe un ton îngrijorat.

A șasea revoluție a informației, Autostrada Informațională este acum în construcție prin convergența computerului, radiodifuziunii, satelitului și tehnologiilor vizuale. Desigur, e vorba de o metaforă, dar autostrada are o direcție, iar călătorii au puncte de plecare și de destinație. Prin scăderea prețului informației, un număr tot mai mare de persoane pot călători pe Autostrada și își pot cladi Magazii de comunicare. La începutul secolului, costul închirierii unui telefon timp de o lună reprezenta salariul pe două săptămâni al unui muncitor mediu. Un televizor  costa cât jumătate din prețul de achziționare al unei mașini noi, iar până acum cateva decade, muncitorul mediu nici nu se gândea să publice un anunț folosind altceva decât mimeograful (șapirograf). Pe când astăzi, nici costurile de producție ale unui film nu mai par atât de uriașe.

Fiecare revoluție informationala are caracteristici comune cu celelalte:

·                   Revoluțiile informaționale au tins către o nivelare a condițiilor de viață  a participanților. Rezultatele tind să fie egalitariste și indicau către un grad mai mare de democratizare sau împărtire a influenței față de situația precedentă.

Astfel, pe când fiecare revoluție informațională și-a urmat cursul, bazându-se pe creșterea disponibilității mijloacelor de comunicații, și conținutul transmisiilor a crescut calitativ. Din ce în ce mai mulți producători trimit o cantitate mai mare de informații pe o varietate de subiecte folosindu-se de mai multe canale către o audienta crescută.

·                   Diseminarea producțiilor media, emanând dintr-o multitudine de surse independente, a dus la dezvoltarea a ceea ce postmodernismul numește descentralizare și fragmentare, odată cu creșterea libertății de expresie a punctelor de vedere, evenimente de referință, experiențe și povesti.

·                   Deși prin definiție postmodernismul a decurs din modernism, elemente ale unui tipar distinct caracterizează fiecare revoluție informțională.

·                   Nevoia de transport fizic a fost redusă pe masura ce comunicațiile au înlocuit transportul fizic al mesajelor.

·                   Schimbările în modul de a comunica au intâlnit opoziție din partea celor care, din motive politice sau financiare, nu agreau transformările care aveau loc. Aceasta  reacție  a fost inevitabilă din partea celor care erau nevoiți să renunțe la o parte din putere și control, răspunzând fie prin a încerca să folosească presa în avantajul lor, fie a-i împiedica pe ceilalți să o facă.

Cu toate acestea, în timp relativ scurt disponibilitatea cetățenilor de a se informa a crescut.

·                    Prejudecata des întâlnită a  cetățeanului  neajutorat în fața tiranilor economici care domină media și cenzurează libertatea de  opinie, se dovedește falsă, întrucât răspândirea mijloacelor de comunicare în masă a crescut posibilitățile de manifestări sociale de tipul protestului, dând astfel mai multă libetate de exprimare.

·                   Mijloacele de comunicare erau influențate de factorii de marketing, între limitele tehnologiei disponibile și posibilitățile științifice, mijloacele de comunicare devin pana la urma ceea ce își doresc utilizatorii.

·                   Utilizarea excesivă a dus la crearea unei bariere între utilizatori, deoarece putem comunica fără a ne deplasa fizic, diminuând activitațile sociale. Cu cât petrecem mai mult timp absorbiți de mijloacele de comunicare în masă, cu atât diminuăm conatctul social, care nu poate fi ignorat deoarece avem o nevoie umană de a comunica față în față.

Mijloacele de comunicare pătrund în viața noastră mai mult decât ne dam seama, ne influențează activitățile zilnice, nu le mai putem abandona sau ignora, de aceea trebuie să le valorificam corect.

2. Consecințele sociale ale dezvoltării tehnologiilor de comunicații

 Deși experienșa pasivă depinde încă, până la un moment, de contactul uman și zvonuri, cea mai mare sursă a ei nu o constituie educația sau conversațiile, ci media, prin reviste, ziare, filme, radio și televiziune.  De ce credem ceea ce credem? Care sunt sursele opiniilor și atitudinilor noastre? Deși răspunsurile la astfel de întrebări cuprinzătoare sunt complexe, este evident că aproape tot ceea ce știm despre prezent și evenimentele de dincolo de orizonturile noastre limitate vine din mass-media, deosebindu-ne prin asta de strămoșii noștrii care învațau majoritatea lucrurilor prin experiență proprie. Dacă nu provine din surse de actualitatea cum sunt ziarele și revistele, atunci provine din cărți, depozite ale memoriei umane. Uneori informația este mediată prin alte persoane care au extras-o la rândul lor din mass media, dar poate suferi distorsiuni.

„Mediatizarea” și celelalte concepte „izate” cum ar fi globalizarea, comercializarea și individualizarea au funcții critice și expresive[4], dar pentru știință sunt utile doar daca li se clarifică sensul și li se specifică dimensiunea analitică în care pot fi utilizate.

Astfel, mediatizarea are legatură cu schimbările sociale asociate cu dezvoltarea  mijloacelor de comunicare de masă, iar procesele de schimbare sociala în care media joaca un rol cheie pot fi caracterizate drept extensive, de substitutie, amalgare și acomodare.

Dimensiunea extensiva se explica prin faptul ca tehnologiile de comunicații extind limitele naturale ale capacitatii de comunicare umane, aceasta fiind limitata în ceea ce priveste spațiul, timpul și expresivitatea. Media transcende distanțele spațiale și temporale, și chiar și posibilitățile de codare a informației, devenind, în termenii lui Marshall McLuhan, extensii ale omului[5].

Mijloacele de comunicare substituie complet sau parțial activitățile sau instituțiile sociale, schimbându-le caracteristicile. Un exemplu recent este cel al jocurilor pe calculator unde personaje virtuale controlate de computer înlocuiesc jucătorii umani, sau efectuarea de operațiuni bancare pe Internet prin înlocuirea rolului  angajaților de la ghiseu cu softuri. Astfel, nu doar activitățile fără legatură cu domeniul media capată o formă mediatizată, dar și noile tehnologii de comunicații înlocuiesc mijloacele tradiționale de comunicare. Așa numitele evenimente media cum ar fi Jocurile Olimpice televizate, încoronări sau vizite Papale înlocuiesc funcțiile comemorative și de ceremonial ale sărbătorilor naționale și religioase. Tot așa, comunicarea prin telefon, sms și email a înlocuit conversația față în față și redactarea scrisorilor, iar timpul petrecut în fața televizorului înlocuiește interacțiile între membrii familiei.

Evenimentele media nu numai că extind și parțial înlocuiesc activitățile de zi cu zi, dar se și amestec, se contopesc cu acestea, făcându-și loc o disoluție a limitelor[6]. Utilizarea mijloacelor de comunicație devine parte din țesătura vieții noastre de zi cu zi, invadându-ne sfera profesională, personală, economică și culturală. Spre exemplu, ascultăm radioul în timp ce conducem, citim o revistă în metrou, ne uităm la televizor în timpul cinei, și ieșim  la o întâlnire la cinema.

Mai departe, simpla existență a mijloacelor de comunicații induce schimbări sociale. În plan economic, piața mijloacelor de comunicații atinge cifre mari, domeniul media oferă locuri de muncă pentru un număr mare de persoane, iar prin funcția de canal publicitar acționează ca un catalizator pentru multe afaceri.

Cu cât petrecem mai mult timp folosind mijloacele de comunicare, cu atât petrecem mai putin timp unii cu altii.

Numarul asociatiilor și cluburilor cu prezenta obligatorie tinde să scada, în timp ce creste numarul grupurilor și retelelor sociale, care totusi raman la nivel virtual și nu se finalizeaza prin activitati comune. Putem observa ca nu doar mijloacele de comunicare s-au transformat: desi tehnologia este creata de și pentru utilizatori, și utilizatorii de zi cu zi sunt afectati de noile mijloace de comunicare. Ne modeleaza vietile și perspectivele. Atunci când un numar suficient de mare de persoane adopta un nou mijloc de comunicare, astfel incat isi schimba obiceiurile de zi cu zi, societatea în sine se modifica.

De exemplu, modul cum folosim un computer s-a schimbat odata cu evolutia tehnologiei.  Fiind mai mic și mobil, il putem folosi eficient pentru a lucra în avion sau în masina, ca pasager, în timp ce ne deplasam prin trafic. Prin urmare, calatorii care se relaxau în timpul deplasarilor citind o revista fără legatura cu domeniul serviciului, uitandu-se pe fereastra sau facand conversatie cu vecinul de scaun acum lucreaza.  Am adaptat tehnologia și apoi aceasta ne-a schimbat obiceiurile. În timp de calitatea echipamentelor de comunicare a crescut și avantajele lor au fost recunoscute,  au intrat pe piata consumatorilor. Costul a scazut considerabil, iar inginerii  au imbunatatit designul pentru a le face mai usor de folosit. Drept consecinta, un numar tot mai mare de familii au inlocuit cuvantul scris pe hartie cu inregistrari audio și fotografii. O scrisoare a luat forma unei inregistrari video, iar în scoli, albumul de sfarsit de an e acum digital.

 Timpul dedicat privitului la televizor e ingrijorator, ajungand la  o medie de 3 ore pe zi. Ideea generala ca viața se defasoara diferit comparativ cu cativa ani în urma, fiind mai confortabila sau mai periculoasa, mai controlata sau dincolo de controlul nostru, nu ne duce totusi la concluzia ca de vina poate fi timpul petrecut în fata ecranului televizorului. Si e doar un pas de la a privi viața ca fiind diferita pana la a o privi ca fiind ciudata, fapt ce ar trebui să ne para ingrijorator.  Cei ce folosesc mai mult televizorul tind să fie persoane mai anxioase decat non-utilizatorii. Pornind de la aceasta premisa, persoanele anxioase pot  evita să iasa noaptea din casa, cumpara yale și lacate  puternice, și pot vota pentru un candidat ce pledeaza pentru securitate, toate acestea intamplandu-se fără a se face legatura cauzala către unul din echipamentele de comunicare de masă pe care le avem în casa.

Faptul ca traim în mijlocul unei revolutii informationale nu e în sine un fapt de celebrat. Daca una din componentele cheie ale miscarilor revolutionare este nevoia de a ajunge la urechile publicului, acum aceasta nevoie poate fi indeplinita fără a rasturna guverne. Nimeni nu stie asta mai bine decat teroristul modern care foloseste pasagerii unui avion sau ai unei nave doar ca mijloc de   a-și face cunoscut protestul. Acest terorist care opereaza intr-o societate democratica stie ca actele  sale atroce vor fi instant publicate în presa, radio și la televizor, și ca imagini ale unui atac senzational pot face inconjurul globului cu ajutorul satelitilor. Teroristii și producatorii TV coopereaza, fără voia celor din urma, în cresterea terorii și a ratingului, fără voia celor dintai, deoarece terorismul  ar putea exista și fără TV, dar nu ar mai avea acelasi efect asupra noastra, și prin urmare nu și-ar mai atinge în totalitate scopul.  Cei care iau ostatici trimit adeseori filmari și fotografii ale victimelor către jurnalistii care abia asteapta să le publice pe prima pagina. Ca o reactie în lant, opinia publica, sensibila la plansetele rudelor victimelor, cere guvernelor să faca ceva. Prin urmare, uneltele puternice ale comunicarii de masă sunt utilizate pentru a a genera emotii esentiale pentru a actiona asupra celor ce creeaza schimbarile politice în democratie.

Ritmul revolutiilor informationale creste. A doua revoluție a sosit la 1700 de ani dupa prima, iar ultimele patru, fiecare distincta în felul sau, aproape s-au interpus în ultimele doua secole.

Cea de-a sasea revolutie informationala e strans legata de dezvoltarea Internetului și a retelelor sociale, dar aduce schimbari ce preconizeaza sfarsitul comunicarii de masă. Noile mijloce de comunicare demasifica și individualizeaza comunicarea, dand utilizatorului un grad inalt de selectivitate atât asupra mijlocelor folosite, cât și asupra conținutului.

În timp ce vechea media oferea conținut standardizat către un utilizator anonim (tipar de adresare),  noile mijloace permit utilizatorilor să caute doar un anumit conținut, în funcție de nevoie și interese (tipar consultativ).

Audiența de masă a televiziunii se tranformă în grupuri de audiență fragmentate care se folosesc de capabilitățile rețelelor de comunicare pentru a crea comunități virtuale, iar capacitățile de interacție modelează receptorii în comunicatori (tipar conversațional).

Evoluția noilor mijloace de comunicare are ca efect reducerea constrângerilor asupra proceselor de comunicare, care, într-o viziune optimistă, se manifestă astfel:

·                   În noul mediu al mijloacelor de comunicare, datorită creșterii volumului și diversității conținutului, receptorii pot alege în funcție de nevoile și interesele individuale.

·                   Utilizatorii produc propriile mesaje, în loc de a le consuma de-a gata, crescând socializarea atât la distanță, cât și la nivel  regional. Apare așa numitul „prosumer[7]”, capabil să analizeze critic serviciile și produsele oferite de corporații și să acționeze activ în vederea îmbunățirii acestora.

·                   Odată cu extinderea capacităților de stocare, media pierde funcția de filtrare și oferă libertate utilizatorilor.

·                   Actorii politici, în loc sa se adapteze mjloacelor tradiționale de presă, pot crea propriile canale către o audiență tintă.

·                   Potrivit statisticilor[8] de actualitate, în perioada 2012-2013 numărul utilizatorilor rețelelor sociale a crescut foarte mult, unul dintre factori fiind creșterea utilizatorilor care au acces la Internet pe telefonul mobil și alte dispozitive mobile, și în al doilea rând datorită creșterii numărului persoanelor în vârsta ca utilizatori.

Într-o viziune sceptică, recunoscând dezvoltarea și posibilitățile de comunicare actuale, trebuie să ținem cont și de problemele care pot apărea:

·                   Folosirea noilor mjloace de comunicații cere o infrastructură dezvoltată și echipa mente specifice, de transmitere și terminale. Problema apare datorită faptului că, în interiorul țărilor și la nivel internațional, este o distribuție neuniformă a capabilităților economice și cognitive (pentru investiții în infrastructură, achiziții de  echipament, implementare hardware și software). În consecință, nu toate ramurile societății beneficiază în aceeași măsură de dezvoltările în domeniul comunicațiilor.

·                   Deși noile rețele și tehnologiile de stocare a informațiilor permit o utilizare cu un grad mai mare de independență și descentalizare, un anumit control se manifestă subtil, prin companiile de internet, baze de date, motoarele de căutare.

·                   Persoanele care par să acționeze independent și autonom ca producători  și comunicatori  se supun totusi constrângerilor legate de ergonomia și compatibilitațile echipamentelor.

·                   Noile mijloace de comunicare creează reguli de interacție și standardizează limbajul, un exemplu în acest sens îl constituie convențiile de scriere a unui mail sau a unui SMS, iar limba engleză devine dominantă.

·                   Deși eistă posibilități de comunicare și interacțiune la nivel global, majoritatea utilizatorilor preferă să se învârtă în cercuri închise, interacționand prin rețelele de socializare tot cu persoane cunoscute, cu aceleași gusturi și pasiuni, fără a-și extinde universul interacțional social și cognitv, ducând la cosmopolitanism imaginar.

·                   Apar așa numitele bule de filtrare[9] online, întrucât, mai nou, motoarele de căutare și rețelele sociale (Yahoo, Facebook, Twitter etc) înregistrează căutarile utilizatorului și îi stabilesc o matrice de compatibiltate, afișând în continuare doar știrile, reclamele și noutățile potrivit acelei matrici, care, deși intr-o anumită măsură îi reflectă interesele, il izolează de restul subiectelor pe baza tiparului comportamental.

Într-o viziune moderată, putem considera că noile mijloace de comunicații coexistă cu cele vechi, iar comportamentul utilizatorului nu se modifică dramatic:

·                   Noile mijloace de comunicații extind cantitatea de informații non-ficționale (stiri), și ușurează accesul la informații cotidiene și la baze de date pentru profesioniști.

·                   Divertismentul încă domină universul media în materie de conținut, transformându-se la nivel calitativ și cantitativ, devenind mai divers și ușor de accesat.

·                   Deși utilizatorii iși creează și selectează propriul conținut prin site-uri personale și activitate pe forumuri și grupuri, majoritatea conținutului provine de la companiile media cu vechime.

Stadiul de dezvoltare actual al  tehnologiilor de comunicare creează noi posibilități de utilizare și chiar afectează modul de viață al utilizatorilor. Pornind de la dimensiunea de utilizare ocazională, pentru a comunica și a menține contactul cu persoanele aflate la distanță, a ne ține la curent cu știrile prin intermediul televiziunii și ziarelor și a ne bucura de programele de divertisment în timpul liber, tehnologiile mass media ne permit acum să fim permanent conectași cu ceilalși, ne obligă să ne dezvoltăm un stil de viață de permanentă interacțiune, iar, dincolo de avantajele recunoscute ale acestei dezvoltări, trebuie să recunoaștem și apariția unor situații problematice. Până unde poate continua această conectivitate, care este tiparul care îi ghidează pe oamenii care folosesc rețelele de socializare, în ce măsură cei care implementeaza noile tehnologii au dreptul sa ne analizeze comportamentul online și viața personală, cum sunt afectate comunicațiile de masă sunt doar câteva dintre întrebările la care se caută răspunsuri în acest moment. Cert este că utilizatorul se dezvoltă și el odată cu tehnologia pe care o folosește, dar trebuie să o analizeze critic, dincolo de informțiile de marketing oferite de producător. Și, în opinia mea, cea mai importanta intrebare este : ce pregatește viitorul pentru zonele vaste ale globului care nu sunt conectate  la izvoarele informaționale? Cât de mare va fi decalajul între lumea  interdependentă a comunicațiilor instant și a armelor de distrugere în masă și  zonele unde  continuă stagnarea economică, distrugerea mediului și suprapopularea? Ne putem permite să lăsăm zone și comunități neconectate la autostrada informațională?

Bibliografie

·        Winfried Schulz, Reconstructing Mediatization as an Analytical Concept, European Journal of Communication, 2004, ediție online

·         Irving Fang,  A History of mass communication, Focal Press, 1997, ediție online

·         Ulla Carlsson, Has Media and Communication Research Become Invisible? Some Reflections from a Scandinavian Horizon. Gazette 67, 2005, ediție online

·        Ronald Rice , Artifacts and Paradoxes in New Media , New Media and Society, 1999, ediție online

·        www.globalwebindex.net

·        www.ted.com

---

[1] Herbert Marshall McLuhan,  (Iulie 21, 1911 – Decembrie 31, 1980) , filozof canadian în domeniul teoriei comunicării

[2] Marshall McLuhan, Understanding Media The Extensions of Man, 1964

[3] Irving Fang, A History of mass communication, Focal Press, 1997, ediție online.

[4] Winfried Schulz, articolul Reconstructing Mediatization as an Analytical Concept, în European Journal of Communication, 2004, editie online la adresa http://ejc.sagepub.com/cgi/content/abstract/19/1/87 accesata la data de 05.07.2013

[5]  Trad. extensions of man, 1967

[6] Friedrich Krotz, Die Mediatisierung kommunikativen Handelns, 2001, Weisbaden apud  Winfried Schulz, op. cit.

[7] Professional/producer+consumer (engl.)

[8] www.globalwebindex.net, accesat la 10.07.2013

[9] Filter bubbles (engl.), concept introdus de cercetătorul Eli Pariser în cadrul Conferinței TED 2011, accesat la adresa www.ted.com