În conținutul lucrării am dezvoltat o
prezentare etapizată a mijloacelor de comunicare în masă, insistând pe idee că
media ajută și este ajutată la rândul
său de orice eveniment care iese din ordinea de zi, deoarece cei care vor
schimbarea vor adopta cu convingere orice mijloace devin disponibile pentru
a-și promova opiniile. Dimensiunea analitică în care dezvoltarea media
acționează poate fi definită prin procesele de schimbare socială în care joacă
un rol cheie, procese care pot fi caracterizate drept extensive, de substituție, amalgare și acomodare.
Punctul culminant al acestei dezvoltării a
fost atins odată cu apariția internetului, care înglobează caracteristici ale
mediilor de comunicare precedente, dar în timp ce
vechea media oferea conținut standardizat către un utilizator anonim (tipar de
adresare), noile mijloace permit
utilizatorilor să caute doar un anumit conținut, în funcție de nevoi și
interese (tipar consultativ).
Audiența de masă a televiziunii se tranformă în
grupuri de audiență fragmentate care se folosesc de capabilitățile rețelelor de
comunicare pentru a crea comunități virtuale, iar capacitățile de interacție
modeleaza receptorii în comunicatori (tipar conversațional), care însă trebuie
să învețe să exploateze la maximum noile posibilități, fără a cădea în capcana
unui cosmopolitanism imaginar.
1. Revoluțiile informaționale
În dezvoltarea acestui eseu voi utiliza termenul media în accepțiunea lui Marshall
McLuhan[1], ca tehnologie de
mijlocire a comunicării umane. Astfel, accentul nu cade pe conținut, pe ceea ce
se comunică, ci pe mediul propriu zis prin care se face transferul de
informații. Pe când informațiile transmise pot fi nelimitate și variate,
importante sau inutile în funcție de opinia emițătorului și receptorului, mijloacele
de comunicare sunt totuși limitate. Simpla folosire a unor mijloace în detrimentul
altora, sau modul de a le combina afectează o societate, întrucât orice medium
amplifică sau accelerează procesele existente, introduce schimbări de
amplitudine, ritm sau tipare în activitațile umane, având consecințe de
ordin social.[2]
În generația actuală, când tehnologia îmbină
computerul și alte mijloace de conectivitate cu mediile terminale precum
cărțile și televizorul, oportunitățile care au apărut se pot compara cu
inventarea tiparului în Europa secolului XV și dărâmarea limitelor comunicării.
Schimbarile profunde
generate de dezvoltarea tehnologiilor media pot fi considerate
adevarate revoluții, întrucât au efecte
permanente asupra societății, actionând până și asupra structurilor politice și
proceselor economice, modului de viață al comunităților și comportamentului
individual.
Fiecare tehnologie media înglobează de fapt tot o alta
tehnologie media sau mai multe, așa cum Internetul conține mijloacele de
comunicare precedente, cum ar fi radioul, tiparul și filmele.
Devine de la sine înțeles că, pentru ca o
revoluție a informațiilor să reușească, mijloacele care vor oferi noi căi de
comunicare trebuie să fie diseminate în cadrul societăților care sunt deja în schimbare,
deoarece doar tehnologiile media, oricât de avansate, nu sunt de ajuns. Deși ne afectează viețile, invențiile, de unele
singure nu schimbă societatea. Când oamenii vor schimbarea îndeajuns încât să
treacă la fapte, o invenție e de ajutor. Media se alatură turbulențelor
existente, grabind tot procesul.
Media ajută și este ajutată la rândul său de orice
eveniment care iese din ordinea de zi, deoarece cei care vor schimbarea vor
adopta cu convingere orice mijloace devin disponibile pentru a-și promova
opiniile.
Astfel, puterea mass mediei începe
să fie din ce în ce mai mare, iar cei care lucrează în domeniu încep să fie din
ce în ce mai conștienți de acest lucru, și să folosească acea putere în alte
scopuri. Uneltele de comunicare devin arme în mâinile răuvoitorilor,
dar în mâini pricepute servesc la extinderea cunoștințelor umanității și
îmbunătățirii modului de a lucra împreuna pentru un viitor mai bun.
Relația dintre schimbările
sociale și dezvoltarea mediei se caracterizează prin interdependența
cauză-efect încă de la începuturile istoriei documentate.
Acest argument, poate fi evidențiat astfel: daca ai construit o capcană de șoareci mai eficientă,
cumpăratorii nu se vor înghesui la ușa ta decât daca vor fi convinși că există
mulți soareci de prins[3].
Astfel, prin metafora capcanei de soareci mai performantă se rezumă, simplist,
povestea mijloacelor de comunicare.
Se pot identifica șase perioade în istoria occidentală
care pot fi considerate revoluționare din punct de vedere al schimbului de informație, în perioada dintre secolul VIII
Î.Hr. până în viitorul apropiat.
Prima dintre revoluțiile informaționale poate fi
considerată Revoluția Scrisului,
care a început în Grecia în secolul VIII Î.Hr. odată cu convergența dintre
alfabetul fonetic importat din Fenicia cu Papirusul importat din Egipt.
Din momentul în care scrisul a fost folosit pentru a
depozita cunoaștere, mintea umană nu a mai fost constrânsă de limitele
memoriei.
A doua revoluție a informației, cea a tiparului, a început în Europa în a doua jumătate a secolului XV odată cu
convergența hârtiei, importată din China, cu un sistem de tipărire asamblat de
germanul Gutenberg. Prin tipărire, informația a fost diseminată către toate
straturile sociale.
Tiparul în sine a dus la schimbări majore de ordin
religios, economic, educațional și individual, schimbări pe care le numim
Reformă, Renaștere, Umanism, Mercantilism, Sfârșitul erei feudale, marcând începutul
lumii moderne.
A treia revoluție informațională, Revoluția Mass Mediei a început în Europa
de vest și estul Statelor Unite la mijlocul secolului XIX, prin convergența
dezvoltării presei tipărite cu inventarea telegrafului, care a schimbat modul
de transmitere a informației.
Pentru prima dată, ziarele și revistele ajungeau la
omul de rând cu știri despre evenimente locale și îndepărtate, și bunuri
ambalate de vânzare. Școlile publice și bibliotecile au împânzit zonele rurale și
orașele în dezvoltare, iar alfabetizarea era disponibilă pentru mase.
A patra revoluție, cea a Divertismentului, a început în Europa și America
la sfârsitul secolului XIX cu ajutorul tehnologiilor de stocare a sunetului și
fotografiile în mișcare, astfel încât poveștile erau tipărite și vândute
ieftin. Divertismentul putea fi replicat și depozitat precum materialele de pe
liniile de asamblare industriale, ajungand la radio, astfel încât întreaga lume
avea acces la divertisment și începea să îl iubească. La începutul erei Divertismentului, nimeni nu și-ar
fi imaginat numărul de ore pe care îl vom petrece cu această noua descoperire.
Multe dintre echipamentele
de comunicații au avut proprietari limitați la început.
În perioadele când manuscrisele erau create de călugari și câțiva
învățați, majoritatea oamenilor își trăiau viețile neștiind de existența cărților.
O jumătate de secol dupa inventare, camera foto era un echipament complicat
folosit numai de profesioniști și împătimiți. Deși oamenii își doreau să aibă
fotografii, nu se gândeau că ar putea avea și camere foto. Camerele video nu au
fost create inițial pentru mâinile neatrenate, iar cu primele computere lucrau
numai oamenii de știință.
Unele echipamente de comunicații pe care azi le consideram
obișnuite au fost inițial create pentru instituții guvernamentale și
afaceriști. În ultimul sfert al secolului nouăsprezece, mașina de scris,
telefonul și radioul au fost folosite în industria comerțului. În secolul douăzeci, casetele
audio, video și calculatoarele au evoluat fără a se ști că în scurt timp se vor
găsi în fiecare gospodărie. Așadar, nu toate tehnologiile de comunicare au fost
implementate imediat în casele noastre, fiind la început folosite în scopuri
organizaționale, bucurându-se prea puțin de încrederea publicului. În timp, însă,
ne-au schimbat lumea.
A cincea revoluție a informației se caracterizează prin apariția Casei ca magazie
de comunicații, pe la mijlocul secolului XX, transformând
fiecare cămin într-un centru de primire a informației și divertismentului, prin
intermediul telefonului, înregistrărilor, îmbunătățiri ale tehnologiilor de
printare și nu în ultimul rând servicii poștale universale și ieftine.
Astfel, cu timpul mijloacele de comunicare au
devenit parte din viața noastră, tema abordată în numeroase articole, uneori pe
un ton îngrijorat.
A șasea revoluție a informației, Autostrada Informațională
este acum în construcție prin convergența computerului, radiodifuziunii,
satelitului și tehnologiilor vizuale. Desigur, e vorba de o metaforă, dar autostrada are o direcție, iar călătorii
au puncte de plecare și de destinație. Prin scăderea prețului informației, un
număr tot mai mare de persoane pot călători pe Autostrada și își pot cladi
Magazii de comunicare. La începutul secolului, costul închirierii unui telefon
timp de o lună reprezenta salariul pe două săptămâni al unui muncitor mediu. Un
televizor costa cât jumătate din prețul
de achziționare al unei mașini noi, iar până acum cateva decade, muncitorul
mediu nici nu se gândea să publice un anunț folosind altceva decât mimeograful
(șapirograf). Pe când astăzi, nici costurile de producție ale unui film nu mai
par atât de uriașe.
Fiecare revoluție informationala are caracteristici
comune cu celelalte:
·
Revoluțiile informaționale au tins către o
nivelare a condițiilor de viață a
participanților. Rezultatele tind să fie egalitariste și indicau către un grad
mai mare de democratizare sau împărtire a influenței față de situația
precedentă.
Astfel, pe când fiecare revoluție
informațională și-a urmat cursul, bazându-se pe creșterea disponibilității mijloacelor
de comunicații, și conținutul transmisiilor a crescut calitativ. Din ce în ce
mai mulți producători trimit o cantitate mai mare de informații pe o varietate
de subiecte folosindu-se de mai multe canale către o audienta crescută.
·
Diseminarea producțiilor media, emanând
dintr-o multitudine de surse independente, a dus la dezvoltarea a ceea ce
postmodernismul numește descentralizare și
fragmentare, odată cu creșterea libertății de expresie a punctelor de vedere,
evenimente de referință, experiențe și povesti.
·
Deși prin definiție postmodernismul a
decurs din modernism, elemente ale unui tipar distinct caracterizează fiecare revoluție
informțională.
·
Nevoia de transport fizic a fost redusă pe
masura ce comunicațiile au înlocuit transportul fizic al mesajelor.
·
Schimbările în modul de a comunica au intâlnit
opoziție din partea celor care, din motive politice sau financiare, nu agreau
transformările care aveau loc. Aceasta
reacție a fost inevitabilă din
partea celor care erau nevoiți să renunțe la o parte din putere și control, răspunzând
fie prin a încerca să folosească presa în avantajul lor, fie a-i împiedica pe
ceilalți să o facă.
Cu toate acestea, în timp relativ scurt disponibilitatea cetățenilor
de a se informa a crescut.
·
Prejudecata
des întâlnită a cetățeanului neajutorat în fața tiranilor economici care
domină media și cenzurează libertatea de
opinie, se dovedește falsă, întrucât răspândirea mijloacelor de
comunicare în masă a crescut posibilitățile de manifestări sociale de tipul
protestului, dând astfel mai multă libetate de exprimare.
·
Mijloacele de comunicare erau influențate
de factorii de marketing, între limitele tehnologiei disponibile și
posibilitățile științifice, mijloacele de comunicare devin pana la urma ceea ce
își doresc utilizatorii.
·
Utilizarea excesivă a dus la crearea unei
bariere între utilizatori, deoarece putem comunica fără a ne deplasa fizic, diminuând
activitațile sociale. Cu cât petrecem mai mult timp absorbiți de mijloacele de
comunicare în masă, cu atât diminuăm conatctul social, care nu poate fi ignorat
deoarece avem o nevoie umană de a comunica față în față.
Mijloacele de comunicare pătrund în viața noastră mai mult decât
ne dam seama, ne influențează activitățile zilnice, nu le mai putem abandona
sau ignora, de aceea trebuie să le valorificam corect.
2. Consecințele sociale ale dezvoltării tehnologiilor de comunicații
Deși experienșa pasivă
depinde încă, până la un moment, de contactul uman și zvonuri, cea mai mare
sursă a ei nu o constituie educația sau conversațiile, ci media, prin reviste,
ziare, filme, radio și televiziune. De
ce credem ceea ce credem? Care sunt sursele opiniilor și atitudinilor noastre? Deși
răspunsurile la astfel de întrebări cuprinzătoare sunt complexe, este evident
că aproape tot ceea ce știm despre prezent și evenimentele de dincolo de
orizonturile noastre limitate vine din mass-media, deosebindu-ne prin asta de
strămoșii noștrii care învațau majoritatea lucrurilor prin experiență proprie.
Dacă nu provine din surse de actualitatea cum sunt ziarele și revistele, atunci
provine din cărți, depozite ale memoriei umane. Uneori informația este mediată
prin alte persoane care au extras-o la rândul lor din mass media, dar poate
suferi distorsiuni.
„Mediatizarea” și celelalte concepte „izate” cum ar fi globalizarea, comercializarea și individualizarea au funcții critice și expresive[4], dar
pentru știință sunt utile doar daca li se clarifică sensul și li se specifică
dimensiunea analitică în care pot fi utilizate.
Astfel, mediatizarea are legatură cu schimbările sociale asociate cu
dezvoltarea mijloacelor de comunicare de
masă, iar procesele de schimbare sociala în care media joaca un rol cheie pot
fi caracterizate drept extensive, de
substitutie, amalgare și acomodare.
Dimensiunea extensiva se explica prin faptul
ca tehnologiile de comunicații extind limitele naturale ale capacitatii de
comunicare umane, aceasta fiind limitata în ceea ce priveste spațiul, timpul și
expresivitatea. Media transcende distanțele spațiale și temporale, și chiar și
posibilitățile de codare a informației, devenind, în termenii lui Marshall
McLuhan, extensii ale omului[5].
Mijloacele de comunicare substituie
complet sau parțial activitățile sau instituțiile sociale, schimbându-le
caracteristicile. Un exemplu recent este cel al jocurilor pe calculator unde
personaje virtuale controlate de computer înlocuiesc jucătorii umani, sau
efectuarea de operațiuni bancare pe Internet prin înlocuirea rolului angajaților de la ghiseu cu softuri. Astfel,
nu doar activitățile fără legatură cu domeniul media capată o formă mediatizată,
dar și noile tehnologii de comunicații înlocuiesc mijloacele tradiționale de
comunicare. Așa numitele evenimente media
cum ar fi Jocurile Olimpice televizate, încoronări sau vizite Papale înlocuiesc
funcțiile comemorative și de ceremonial ale sărbătorilor naționale și
religioase. Tot așa, comunicarea prin telefon, sms și email a înlocuit
conversația față în față și redactarea scrisorilor, iar timpul petrecut în fața
televizorului înlocuiește interacțiile între membrii familiei.
Evenimentele media nu numai că extind și
parțial înlocuiesc activitățile de zi cu zi, dar se și amestec, se contopesc cu
acestea, făcându-și loc o disoluție a
limitelor[6].
Utilizarea mijloacelor de comunicație devine parte din țesătura vieții
noastre de zi cu zi, invadându-ne sfera profesională, personală, economică și
culturală. Spre exemplu, ascultăm radioul în timp ce conducem, citim o revistă
în metrou, ne uităm la televizor în timpul cinei, și ieșim la o întâlnire la cinema.
Mai departe, simpla existență a
mijloacelor de comunicații induce schimbări sociale. În plan economic, piața
mijloacelor de comunicații atinge cifre mari, domeniul media oferă locuri de
muncă pentru un număr mare de persoane, iar prin funcția de canal publicitar
acționează ca un catalizator pentru multe afaceri.
Cu cât petrecem mai mult timp folosind mijloacele de comunicare,
cu atât petrecem mai putin timp unii cu altii.
Numarul asociatiilor și cluburilor cu prezenta obligatorie tinde să
scada, în timp ce creste numarul grupurilor și retelelor sociale, care totusi
raman la nivel virtual și nu se finalizeaza prin activitati comune. Putem
observa ca nu doar mijloacele de comunicare s-au transformat: desi tehnologia
este creata de și pentru utilizatori, și utilizatorii de zi cu zi sunt afectati
de noile mijloace de comunicare. Ne modeleaza vietile și perspectivele. Atunci când
un numar suficient de mare de persoane adopta un nou mijloc de comunicare,
astfel incat isi schimba obiceiurile de zi cu zi, societatea în sine se
modifica.
De exemplu, modul cum folosim un computer s-a schimbat
odata cu evolutia tehnologiei. Fiind mai
mic și mobil, il putem folosi eficient pentru a lucra în avion sau în masina,
ca pasager, în timp ce ne deplasam prin trafic. Prin urmare, calatorii care se
relaxau în timpul deplasarilor citind o revista fără legatura cu domeniul
serviciului, uitandu-se pe fereastra sau facand conversatie cu vecinul de scaun
acum lucreaza. Am adaptat tehnologia și
apoi aceasta ne-a schimbat obiceiurile. În timp de calitatea echipamentelor de
comunicare a crescut și avantajele lor au fost recunoscute, au intrat pe piata consumatorilor. Costul a
scazut considerabil, iar inginerii au
imbunatatit designul pentru a le face mai usor de folosit. Drept consecinta, un
numar tot mai mare de familii au inlocuit cuvantul scris pe hartie cu
inregistrari audio și fotografii. O scrisoare a luat forma unei inregistrari
video, iar în scoli, albumul de sfarsit de an e acum digital.
Timpul dedicat
privitului la televizor e ingrijorator, ajungand la o medie de 3 ore pe zi. Ideea generala ca viața
se defasoara diferit comparativ cu cativa ani în urma, fiind mai confortabila
sau mai periculoasa, mai controlata sau dincolo de controlul nostru, nu ne duce
totusi la concluzia ca de vina poate fi timpul petrecut în fata ecranului
televizorului. Si e doar un pas de la a privi viața ca fiind diferita pana la a
o privi ca fiind ciudata, fapt ce ar trebui să ne para ingrijorator. Cei ce folosesc mai mult televizorul tind să
fie persoane mai anxioase decat non-utilizatorii. Pornind de la aceasta
premisa, persoanele anxioase pot evita să
iasa noaptea din casa, cumpara yale și lacate
puternice, și pot vota pentru un candidat ce pledeaza pentru securitate,
toate acestea intamplandu-se fără a se face legatura cauzala către unul din
echipamentele de comunicare de masă pe care le avem în casa.
Faptul ca
traim în mijlocul unei revolutii informationale nu e în sine un fapt de
celebrat. Daca una din componentele cheie ale miscarilor revolutionare este
nevoia de a ajunge la urechile publicului, acum aceasta nevoie poate fi
indeplinita fără a rasturna guverne. Nimeni nu stie asta mai bine decat
teroristul modern care foloseste pasagerii unui avion sau ai unei nave doar ca
mijloc de a-și face cunoscut protestul.
Acest terorist care opereaza intr-o societate democratica stie ca actele sale atroce vor fi instant publicate în presa,
radio și la televizor, și ca imagini ale unui atac senzational pot face inconjurul
globului cu ajutorul satelitilor. Teroristii și producatorii TV coopereaza, fără
voia celor din urma, în cresterea terorii și a ratingului, fără voia celor
dintai, deoarece terorismul ar putea
exista și fără TV, dar nu ar mai avea acelasi efect asupra noastra, și prin
urmare nu și-ar mai atinge în totalitate scopul. Cei care iau ostatici trimit adeseori filmari
și fotografii ale victimelor către jurnalistii care abia asteapta să le publice
pe prima pagina. Ca o reactie în lant, opinia publica, sensibila la plansetele
rudelor victimelor, cere guvernelor să faca
ceva. Prin urmare, uneltele puternice ale comunicarii de masă sunt
utilizate pentru a a genera emotii esentiale pentru a actiona asupra celor ce
creeaza schimbarile politice în democratie.
Ritmul revolutiilor informationale creste. A doua revoluție
a sosit la 1700 de ani dupa prima, iar ultimele patru, fiecare distincta în
felul sau, aproape s-au interpus în ultimele doua secole.
Cea de-a sasea revolutie informationala e strans legata de dezvoltarea
Internetului și a retelelor sociale, dar aduce schimbari ce preconizeaza
sfarsitul comunicarii de masă. Noile mijloce de comunicare demasifica și
individualizeaza comunicarea, dand utilizatorului un grad inalt de
selectivitate atât asupra mijlocelor folosite, cât și asupra conținutului.
În timp ce
vechea media oferea conținut standardizat către un utilizator anonim (tipar de
adresare), noile mijloace permit
utilizatorilor să caute doar un anumit conținut, în funcție de nevoie și
interese (tipar consultativ).
Audiența de masă a televiziunii se tranformă în
grupuri de audiență fragmentate care se folosesc de capabilitățile rețelelor de
comunicare pentru a crea comunități virtuale, iar capacitățile de interacție
modelează receptorii în comunicatori (tipar conversațional).
Evoluția noilor mijloace de comunicare are ca efect
reducerea constrângerilor asupra proceselor de comunicare, care, într-o viziune
optimistă, se manifestă astfel:
·
În noul mediu al mijloacelor de comunicare, datorită
creșterii volumului și diversității conținutului, receptorii pot alege în funcție
de nevoile și interesele individuale.
·
Utilizatorii produc propriile mesaje, în loc de a le
consuma de-a gata, crescând socializarea atât la distanță, cât și la nivel regional. Apare așa numitul „prosumer[7]”,
capabil să analizeze critic serviciile și produsele oferite de corporații și să
acționeze activ în vederea îmbunățirii acestora.
·
Odată cu extinderea capacităților de stocare, media
pierde funcția de filtrare și oferă libertate utilizatorilor.
·
Actorii politici, în loc sa se adapteze mjloacelor
tradiționale de presă, pot crea propriile canale către o audiență tintă.
·
Potrivit statisticilor[8] de
actualitate, în perioada 2012-2013 numărul utilizatorilor rețelelor sociale a
crescut foarte mult, unul dintre factori fiind creșterea utilizatorilor care au
acces la Internet pe telefonul mobil și alte dispozitive mobile, și în al
doilea rând datorită creșterii numărului persoanelor în vârsta ca utilizatori.
Într-o viziune sceptică, recunoscând dezvoltarea și
posibilitățile de comunicare actuale, trebuie să ținem cont și de problemele
care pot apărea:
·
Folosirea noilor mjloace de comunicații cere o
infrastructură dezvoltată și echipa mente specifice, de transmitere și
terminale. Problema apare datorită faptului că, în interiorul țărilor și la
nivel internațional, este o distribuție neuniformă a capabilităților economice și
cognitive (pentru investiții în infrastructură, achiziții de echipament, implementare hardware și
software). În consecință, nu toate ramurile societății beneficiază în aceeași
măsură de dezvoltările în domeniul comunicațiilor.
·
Deși noile rețele și tehnologiile de stocare a
informațiilor permit o utilizare cu un grad mai mare de independență și
descentalizare, un anumit control se manifestă subtil, prin companiile de
internet, baze de date, motoarele de căutare.
·
Persoanele care par să acționeze independent și autonom ca producători și comunicatori se supun totusi constrângerilor legate de
ergonomia și compatibilitațile echipamentelor.
·
Noile mijloace de comunicare creează reguli de
interacție și standardizează limbajul, un exemplu în acest sens îl constituie
convențiile de scriere a unui mail sau a unui SMS, iar limba engleză devine
dominantă.
·
Deși eistă posibilități de comunicare și interacțiune
la nivel global, majoritatea utilizatorilor preferă să se învârtă în cercuri
închise, interacționand prin rețelele de socializare tot cu persoane cunoscute,
cu aceleași gusturi și pasiuni, fără a-și extinde universul interacțional
social și cognitv, ducând la cosmopolitanism
imaginar.
·
Apar așa numitele bule de filtrare[9]
online, întrucât, mai nou, motoarele de căutare și rețelele sociale (Yahoo, Facebook,
Twitter etc) înregistrează căutarile utilizatorului și îi stabilesc o matrice
de compatibiltate, afișând în continuare doar știrile, reclamele și noutățile
potrivit acelei matrici, care, deși intr-o anumită măsură îi reflectă
interesele, il izolează de restul subiectelor pe baza tiparului comportamental.
Într-o viziune moderată, putem considera că noile
mijloace de comunicații coexistă cu cele vechi, iar comportamentul
utilizatorului nu se modifică dramatic:
·
Noile mijloace de comunicații extind cantitatea de informații
non-ficționale (stiri), și ușurează accesul la informații cotidiene și la baze
de date pentru profesioniști.
·
Divertismentul încă domină universul media în materie
de conținut, transformându-se la nivel calitativ și cantitativ, devenind mai
divers și ușor de accesat.
·
Deși utilizatorii iși creează și selectează propriul conținut
prin site-uri personale și activitate pe forumuri și grupuri, majoritatea conținutului
provine de la companiile media cu vechime.
Stadiul de dezvoltare actual al
tehnologiilor de comunicare creează noi posibilități de utilizare și
chiar afectează modul de viață al utilizatorilor. Pornind de la dimensiunea de
utilizare ocazională, pentru a comunica și a menține contactul cu persoanele
aflate la distanță, a ne ține la curent cu știrile prin intermediul
televiziunii și ziarelor și a ne bucura de programele de divertisment în timpul
liber, tehnologiile mass media ne permit acum să fim permanent conectași cu
ceilalși, ne obligă să ne dezvoltăm un stil de viață de permanentă interacțiune,
iar, dincolo de avantajele recunoscute ale acestei dezvoltări, trebuie să
recunoaștem și apariția unor situații problematice. Până unde poate continua
această conectivitate, care este tiparul care îi ghidează pe oamenii care
folosesc rețelele de socializare, în ce măsură cei care implementeaza noile
tehnologii au dreptul sa ne analizeze comportamentul online și viața personală,
cum sunt afectate comunicațiile de masă sunt doar câteva dintre întrebările la
care se caută răspunsuri în acest moment. Cert este că utilizatorul se dezvoltă
și el odată cu tehnologia pe care o folosește, dar trebuie să o analizeze
critic, dincolo de informțiile de marketing oferite de producător. Și, în
opinia mea, cea mai importanta intrebare este : ce pregatește viitorul pentru zonele vaste ale globului
care nu sunt conectate la izvoarele
informaționale? Cât de mare va fi decalajul între lumea interdependentă a comunicațiilor instant și a
armelor de distrugere în masă și zonele
unde continuă stagnarea economică, distrugerea
mediului și suprapopularea? Ne putem permite să lăsăm zone și comunități neconectate
la autostrada informațională?
Bibliografie
·
Winfried
Schulz, Reconstructing Mediatization as an Analytical Concept, European Journal of Communication, 2004, ediție
online
·
Irving Fang, A History of mass
communication, Focal Press, 1997, ediție online
·
Ulla Carlsson, Has Media and Communication Research Become Invisible? Some Reflections
from a Scandinavian Horizon. Gazette 67, 2005, ediție online
·
Ronald
Rice , Artifacts and Paradoxes in New
Media , New Media and Society, 1999, ediție online
·
www.globalwebindex.net
·
www.ted.com
[1] Herbert Marshall McLuhan, (Iulie
21, 1911 – Decembrie 31, 1980) , filozof canadian în domeniul teoriei
comunicării
[2] Marshall
McLuhan, Understanding Media The
Extensions of Man, 1964
[3] Irving
Fang, A History of mass communication,
Focal Press, 1997, ediție online.
[4] Winfried Schulz, articolul Reconstructing
Mediatization as an Analytical Concept, în European Journal of Communication, 2004, editie online la adresa http://ejc.sagepub.com/cgi/content/abstract/19/1/87 accesata la data de 05.07.2013
[6]
Friedrich Krotz, Die Mediatisierung
kommunikativen Handelns, 2001, Weisbaden apud Winfried Schulz, op. cit.
[9] Filter bubbles (engl.), concept introdus
de cercetătorul Eli Pariser în cadrul Conferinței TED 2011, accesat la adresa
www.ted.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu