ritm

Stiu, din cate am observat.. nehotararea subliniaza penibilul . Tacerea e recomandata, dar de multe ori umple cu tampenii simplul vid.

Vijelia --Gabriel Garcia Marquez

Am citit astazi "Vijelia", prima carte a lui Gabriel Garcia Marquez. Desi aceasta carte e pusa in umbra de cele ce ii urmeaza, reuseste sa contureze granitele lumii magice pe care o creaza si o continua in "Un veac de singurate", satul Macondo.
Stilul lui realist "magic" imi pare ca are similritati cu estetica grotescului, creeaza imagini macabre, mizere, tocmai pentru a sublinia decrepitudinea locurilor si a personajelor. Limbajul, desi "bubos", devine intr-un mod ciudat savuros, micile detalii si schimbarea perspectivei narative induc o vraja halucinanta, care nu te lasa sa te opresti din citit,in final nefiind capabil sa spui daca ti-a placut sau nu cartea.
"Vijelia" , cu numele original "La hojarasca" ,are un suflu interior,un ritm al curgerii cuvintelor care seamana cu o incantatie,unde totul e analizat in detaliu si parca totusi se pastreaza un abur de mister. Incerc sa expun mai departe cateva citate,care zugravesc atmosfera:
"-spune-mi ,doctore,crezi in Dumnezeu?[...]
Dar o noapte ca asta nu te sperie? N-ai senzatia ca,in vreme ce prin plantatii umbla un barbat mai mare ca toti,nimic nu se misca si toate lucrurile raman uimite la trecerea lui?
-Nu cred ca ma surprinde nimic din toate astea,colonele.Ceea ce ma surprinde..a zis si a ramas privindu-ma in ochi,concret si dur,ceea ce ma surprinde e ca exista o persoana ca tine,in stare sa spuna cu atat siguranta ca il simte pe omul care umbla prin noapte."


~"cu iasomiile se intampla ca si cu oameni:dupa ce mor,pleaca noaptea haihui".