Gulliver in Tara Minciunilor, Ion Eremia

"Gulliver in Tara Minciunilor este nu numai printre primele carti scrise la noi impotriva stalinismului,dar printre putinele care pun radiografia societatii totalitare intr-o rama epica minutios construita in toate articulatiile ei."- Petre Raileanu

Incepand ca o varianta superficiala a povestii lui Swift, Gulliverul patrunde intr-o lume absurda, ghidata de legi proprii. Uimitoare este capacitatea autorului de a expune cu un umor fantastic o situatie tragica, demonstrand ca spiritul uman reuseste sa isi pastreze valorile chiar si in cele mai aspre conditii de cenzura morala. Totodata, cartea lasa un gust amar ,avertizandu-te ca multimea inca se lasa controlata cu "paine si circ".
Cateva scene :
Minunatii savanti ai Academiei isi unesc fortele pentru a demonstra teoriile conducatorului preamarit, Granit,care guverna minunata tara Kukunia.
"Axa globului pamantesc trece prin Kukunia,inteapa pamantul exact in satul unde s-a nascut Marele Granit si se opreste la sapte mii de picioare sub beciul casei sale pamantesti".
...................................................................................................................................................................
"-Ce faceti aici?il intrebai pe presedinte.
-incercam sa inlaturam din organismul pamantesc partea cea mai pagubitoare.
-Nu va inteleg.
-Suprimam ceea ce formeaza slabiciunea omului.
-Dar ce strica stomacul?
-Este izvorul tutror nenorocirilor speciei noastre.In primul rand, pentru ca il lipseste pe om de libertate si il arunca in cea mai grea robie.In a doiea rand,pentru ca stomacul il degradeaza pe om,are un efect dizolvant si antisocial asupra educatiei individului,indepartandu-l de la procuparile lui inalte.
-Si care ar fi ,ma rig,aceste preocupari inalte?
-Patria, Granit si Granitismul.
-Ultimele doua nu ar putea lipsi?
-Vai de mine,ar fi moarte de om!"

.....................................................................................................................................................................

"-Pentru ca in tara noastra a murit demult veselia,raspunse vraciul zambind amar.Voiosia proverbiala a poporului nostru e demult moarta,ingropata si putrezita.

-Bine,dar ce s-a intamplat?!

-Au ucis-o carmuitorii."

...................................................................................................................................................................

"-Pentru a intelege mai bine situatia,am sa-ti pun,mai intai, cateva intrebari. Spune-mi,i-a trasnit prin cap vreunui stapan de robi,in tarile pe care le-ai colindat,sa-i spuna robului ca e altceva decat un rob,de pilda ca-i om liber?

-De asa ceva n-am auzit nicaieri in lume.

-Si totusi ,stapanilor nostri li s-a nazarit aa ceva. Acum te intreb iarasi:i s-a nazarit vreunui stapan de la voi sa-i ceara robului ca este liber?

-Ferit-a sfantul!

-Dar sa-i ceara robului sa sara in sus de bucurie si sa strige ca el, robul,este omul cel mai fericit din lume,ca viata lui este un vis,o binecuvantare,un adevarat colt de rai?

-Iti pierzi vremea de pomana cu asemenea intreibari!In orice tara chestiunea este limpede:robu-i rob si nimic altceva.

-Ei bine,abia acum incepi sa intelegi lucrurile:ni suntem robi,dar stapanii ne silesc sa strigam ca suntem oamanei liberi.Noi crapam de foame, dar stapanii ne silesc sa strigam ca suntem ghiftuiti.La noi osanditul este obligat sa sarute mana gadelui,si-o face,caci altfel va muri in chinuri groaznice.La noi esti silit sa razi cand trebuie s aplangi,sa binecuvantezi cand trebuie sa blestemi si sa traiesti cand trebuie sa mori.Caci,in afara de tara noastra,nicaieri nu s-a pomenit ca fiinta omeneasca sa fie batjocorita in asemenea hal.."

...............................................................................................................................................................

"art.25.

Literatura este o arma electorala de frunte.Ea este o metoda de convingere ceva mai supla ca ciomagul,pistolul,puscaria sau streangul.Scopul unic al literaturii este mentinerea la putere a carmuirii in slujba careia se afla.Pentu a da roade,literatura trebuie sa se intemeieze pe o mestesugita imbinare intre afisul electoral si discursul politic,din a caror dezvoltare si perfectionare s-a nascut.

art.779

Fabulele sunt strict interzise,pentru a nu se face confuzie intre carmuitorii tarii noastre si diferite dobitoace.

...................................................................................................................................................................

Va sa zica,campania electorala fiind terminata si alegatorii castigati de partea noastra,s-a trecut pe loc la vot universal,direct si secret.Operatiunea votarii a decurs camn in felul urmator: guvrnatorul s-a urcat la tribuna,a dus la gura o portavoce si a racnit catre multime:

-Drepti! pentru votare, pre-ga-titi!

La aceasta comanda,vatafii si-au ridicat batele in aer,iar ostenii si-au incarcat armele.Dupa asta, guvernatorul racni iarasi:

-Cine este impotriva candidatilor Bila si Gulliver?Este vreunul? sa=l vad si eu!

In aceeasi clipa,ostenii si-au dus armele la ochi,tintind catre alegatori. A urmat o tacere mormantala.

-Va sa zica nimeni nu-i contra,a strigat satisfacut. Condidatii au fost alesi in unanimitate! Traiasca alesii poporului!"

Autorul s-a identificat cu personajul :a petrecut 20 de ani in inchisoare cand Securitatea i-a gasit manuscrisul.
*citit pe 27,exact in data in care a fost capturat.

Paul Valery , Despre criza spiritului si alte eseuri

• "Nu stiu aproape nimic despre politica practica,in care banuiesc ca se afla toate lucurile de care ma fesresc.Nu cred ca exista ceva mai impur decat aceste lucruri al caror amestec nu imi place,cum ar fi bestialitatea si metafizica ,forta si dreptul,credinta si interesele,pozitivul si teatralul,instinctle si ideile..." (Ideea de dictatura)
• "Si cand esti cu adevarat cel mai liber,adica nevoile si dorintele sunt in echilibru cu puterile,senzatia de libertate este nula. ...............Omul modern este sclavul modernitatii,nu exista progres care sa nu se intoarca impotriva sa aservindu-l complet................ Toate acestea vizeaza creierul.Va trebui sa construim in curand manastiri riguros inchise ,unde nici undele,nici foile sa nu pastruda,unde isgnoranta oricarei politici va fi prezervata si cultivata.Se vor dispretui viteza,numarul, efectele de masa,de credulitate. Acolo vom merge in anumite zile sa privim prin grilaj cateva specimene de oameni liberi."

Socul viitorului,Toffler,fragment.

STILURI SI OPTIUNI CONTEMPORANE

Analizand perioada contemporana, constatam urmatoarele: datorita progresului tehnic si stiintific aflat in plina inflorire de-a lungul ultimelor decenii, societatea se schimba intr-un ritm galopant,iar aceasta acceleratie are efecte majore asupra factorului uman.

Toti am observat schimbarea in modul de viata al oamenilor,niciodata nu a fost mai pregnanta diferenta de mentalitate dintre generatii, noi suntem din ce in ce maimult catalogati in functie de varsta.

A fost o vreme cand in linii mari,oamenii erau impartiti in copii,tineri si adulti. Abia prin anii ”40 termenul foarte vag de ”tineri” a inceput sa fie inlocuit cu cel de ”adolescenti”, referitor la cei intre 13 si 19 ani.

Astazi,aceasta impartire rudimentara in trei categorii este total nepotrivita si ne chinuim sa inventam altele mai precise. Avem in prezent o grupare a celor sub 13 ani,denumita preadolescenti,care se situaeza intre copilarie si adolescenta. Incepem,de asmenea ,sa auzim de ”cei peste 20 de ani”,,postadolescentii ,apoi de ”tinerii casatoriti”. Fiecare dintre acesti termeni este o recunoastere a faptului ca nu mai putem ingramadi toti ”tinerii” laolalta.

Deposedati de eroii adulti si de celelalte modele de rol,cu exceptia parintilor,copiii din familiile nucleare,cu structuri rigide,sunt impinsi tot mai mult in bratele singurelor persoane care par sa ii inteleaga: ceilalti copii. Ei petrec mai mult timp impreuna,devin mai sensibili la influenta semenilor lor decat pana cum. Mai degraba decat sa idolatrizeze un unchi, il idolatrizeaza pe Bob Dylan sau pe oricare altul pe care acest grup de egali in considera model.

Astfel,incep sa se formeze nu numai grupuri specifice adolescentilor,dar chiar si unele ale preadolescentilor, fiecare cu propriile caracteristici tribale,propriile sale manii,eroi si secaturi.

Aceasta diferentiere se manifesta si in cadrul populatiei adulte,caci importanta timpului ca sursa de diferentiere intre oameni creste,pe cand cea a spatiului scade.

Teoreticianul James Carey explica aceasta deplasare de la diferentierea spatiala la cea temporala prin progresul comunicatiilor si transporturilor, care reduc la maximum diferenta spatiala. Un al doilea factor,usor de trecut cu vederea, este accelerarea schimbarii, caci este normal ca ,in timp ce ritmul schimbarii mediului exteror creste,deosebirile interne dintr vechi si nou sa devinamai pregnante. De fapt,ritmul acestei schimbari a ajuns atat de uluitor incay chiar si la o diferenta de varsta de cativa ani poate modifica puternic experienta de viata a individului.De aceea,unii frati intre care diferenta nu este mai mare de 3 sau 4 ani au sentimentul subiectiv ca fac parte din generatii total diferite.

Aparitia subcultelor

Pe la mijlocul anilor 50,un mic grup de scriitori si artisti de toate felurile au format un stil de viata original, fiind numiti ”beat” sau ”beatnik”. Caracteristicile sale erau glorificarea saraciei, blugii, sandalele, o predilectie pentru jazz si misticismul oriental si o ura generala fata de societatile bazate pe tehnica. Dupa aparitia acidului lisergic,mai bine cunoscut sub numele de LSD, pe la mijlocul anilor 60 cultul ”beat” s-a trasnformat in subcultul ”hippie”, care in scurt timp a devenit cel mai larg cunoscut pe scena americana.

Totusi,greutatea numarului si-a spus cuvantul,iar subcultul hippie a fost nevoit sa se divizeze ,sa se desparta in filiale.

Pentru un neinitiat, toti tinerii cu parul lung lunt identici, dar totusi in cadrul miscarilor au aparut multe subunitati, aproximativ 20 de grupuri identificabile si distincte,care se deosebeau nu numai prin subtilitati de imbracaminte,dar si prin preocupari. Activitatile lor mergeau de la chefuri cu bere la lectura poeziilor, de la fumatul marijuanei la dansul modern, si adeseori cei ce aderau la un anumit subgrup nu se amestecau cu celelalte. In final, corporatia hippie, ca sa spunem asa, a devenit prea mare pentru a se administra standardizat si a intrat in agonie.

De cateva decenii incoace,asistam la un proces in care subcultele se inmultesc intr-un ritm tot mai rapid si dispar apoi la fel de repede pentru a face loc altora. Se produce un fel de proces metabolic in circulatia sangvina a societatii ,si aceasta se accelereaza tot asa cum se accelereaza si alte aspecte ale interactiunii sociale.

Pentru individ,aceasta face ca problemele optiunii sa atinga un nivel cu totul nou, nu numai pentru ca numarul triburilor creste cu repeziciune.Nici macar pentru ca aceste triburi si subculte se inlocuiesc unele pe altele,se transforma si isi modifica relatiile dintre ele din ce in ce mai repede. Ci,mai ales,pentru faptul ca multe dintre ele nu vor rezista suficient pentru a permite unui individ sa examineze cu luciditate presupusele avantaje sau dezavantaje ale afilierii.

Individul care cauta un anumit sentiment de apartenenta,un gen de legatura cu societatea care sa ii ofere o oarecare identitate ,se misca intr-un mediu confuz,in care obiectivele posibile ale afilierii sunt intr-o miscare ametitoare.El trebuie sa aleaga dintr-un numar din ce in ce mai mare de obiective mobile. Asadar,problemele optiunii cresc nu aritmetic,ci geometric.

Gradul de raspandire al tulburarilor de personalitate ,al nevrozelor si chiar al simplei epuizari psihice in societatea noastra denota ca multor indivizi le-a si devenit greu sa isi elaboreze un stil personal rational,integrat si suficient de stabil. Si totusi,totul ne indeamna sa credem ca aspiratia catre diversificarea sociala ,in paralel cu cea la nivelul bunurilor materiale si al culturii,se afla abia la inceput.

In pofida miturilor care il prezinta intr-o lumina romantica,omul preindustrial a suferit amarnic de pe urma lipsei de optiuni. Desi sentimentalii plang dupa presupusa libertate totala a oamenilor primitivi, dovezile stranse de o serie de antropologi si istorici il contrazic. J Gardner exprima clar aceasta idee: ”Tribul primitiv sau comunitatea preindustriala au cerut de obicei individului o supunere mai profunda fata de grup decat oricare societate moderna.” Dupa cum un membru al tribului temne din Sierra Leone ii povesteste unui sociolog australian: ”Atunci cand populatia temne hotaraste un lucru,noi toti trebuie sa fim de acord cu el,aceasta numim noi cooperare.” Evident,noi numim aceasta supunere totala.

Motivul pentru care omul preindustrial este redus la aceasta supunere zdrobitoare,motivul pentru care membrul tribului temne trebuie sa fie de acord cu tovarasii sai este acela ca nu are de ales.Societatea sa este monopolitica, inca nu a fost impartita intr-o multitudine eliberatoare de parti componente.

Aceasta scindare a organizarii sociale este perfect anal9oaga procesului de crestere din biologie.Embrionii se diferentiaza pe masura ce se dezvolta,formand organe din ce in ce mai specializate.Intregul mers al evolutiei,de la virs la om, face dovada unei inaintari neobosite spre grade de diferentiere din ce in ce mai mari.

Astfel,nu este intamplator faptul ca suntem martorii unor tendinte paralele spre diversitate, in economie,in arta,in invatamant,in cultura de masa si in organizarea sociala insasi. Toate aceste tendinte se unesc si se integreaza intr-un proces istoric incomparabil mai cuprinzator.

E adevarat ca unii oameni continua sa fie zavorati in moduri de viata relativ lipsite de optiuni. Oamenii viitorului,insa,al caror numar creste cu fiecare zi,sunt pusi nu in fata unei selectii, ci a unei supraabundente de optiuni posibile.

De ce poarta motociclistii jachete negre?De e nu cafenii sau albastre?De ce prefera cadrele de conducere din America servieta ”diplomat” celei traditionale? Toate se petrec ca si cum s-ar conforma unui model,incercand sa atinga un ideal definit de o instanta superioara.

Nu stim prea bine de unde provin aceste modele de stiluri de viata,dar stim totusi ca eroii populari si celebritatile,inclusiv personajele imaginare (James Bond,de exemplu) nu sunt cu totul straini de ele.

Marlon Brando,imbracat intr-o jacheta de piele neagra si gonind mandru pe motocicleta, a fost,poate,la originea acestui prototip,cert este insa ca el l-a popularizat.Elvis Presley este cel care a fixat imaginea cantaretului rock zdranganind la chitara,apoi au venit Beatles-ii,cu coafura lor extravaganta si costumele lor exotice. ”una dintre primele functii ale favoritilor publicului-spune Klapp- este de a impune tipuri,care la randul lor vor impune noi stiluri de viata si noi mode.”

In timp ce unele persoane charistmatice pot deveni creatoare de stiluri,stilurile sunt elaborate si plasate in randul publicului de catre societatile sau micile triburi pe care le-am numit subculte. Preluand fondul simbolic brut de la mass media ,ele reunesc itr-un fel sau altul elemente disparate de imbracaminte,opinii si manifestari,formand un tot coerent:

un model de stil de viata. Dupa ce au asmblat un anumit model ,ele trec,ca orice intreprindere serioasa,la plasarea lui,si isi gasesc clienti.

Nu toate subcultele sunt la fel de agresive si de talentate in ceea ce priveste publicitatea, dar cu toate acestea,forta lor de atractie este enorma.Aceasta forta provine din dorinta noastra aproape universala de a ”apartine”.Primitivul resimte un atasament puternic fata de tribul sau. El stie ca ii apartine si ii este greu sa se imagineze rupt de el. Tehnosocietatile sunt totusi atat de mari ,iar complexitatea lor depaseste cu mult puterea de intelegere a oricarui individ,incat el va pastra un anmit sentiment de identitate si contact cu intreaga societate numai integrand-se intr-unul sau altul din subculte. Neputinta de a ne identifica cu unul sau mai multe grupuri de acest fel ne condamna la sentimente de singuratate ,alienare si ineficienta.

Incepem sa ne intrebam ”cine suntem”.

In contrast cu aceasta,sentimentul de a apartine nei celule sociale mai mari decat noi insine ,si totusi suficient de mici pentu a se putea inscriere in limitele noastre de intelegere ,este adeseori atat de minunat incat ne simtim puternic atrasi,uneori chiar impotriva propriului nostru rationament ,spre valorile,atitudinile si stilul de viata preferate de grup.

Si totusi,noi platim pentru avntajele de care ne bucuram.Caci in momentul in care ne afiliem din punct de vedere psihologic la un grup,acesta incepe sa exercite presiuni psihologice asupra noastra.

Constatam ca renteaza sa ”mergem” cu grupul.Acesta ne recompenseaza prin caldura, prietenia si aprobarea sa atunci cand ne conformam stiului de viata ales.Dar ne pedepseste fara mila prin ridiculizare,ostracizare si alte sanctiuni atunci cand ne abatem de la el.

Raspandind modelele preferate,subcultele reclama atentia noastra.Procedand astfel, ele actioneaza direct asupra celei mai vulnerabile trasaturi psihologice pe care o avem,si anume parerea despre noi insine.”Veniti cu noi,soptesc ele,si veti fi mai mare,mai bun, mai eficient,mai respectat si mai putin singur.” Alegand unul din subcultele ce se prolifereaza cu repeziciune,nu vom sesiza decat foarte vag faptul ca identitatea noastra va fi modelata de decizia noastra,dar vom simti urgenta acuta a apelurilor lor repetate.Suntem asaltati din toate partile de promisiunile lor psihologice.

In momentul alegerii semanam cu turistul care se plimba pe Bourbon Street. In timp ce hoinareste prin fata bombelor si barurilor deochetate,portarii il apuca de brat ,il fac sa se rasuceasca si deschid pentru el o usa pentru ca el sa poata surprinde o imagine ademenitoare a stripteasului de pe scena din spatele barului.Subcultele fac efortul de a ne acapara si de a ne satisface capriciile pe cai mult mai sigure si mai subtile decat cele nascocite vreodata pe Madison Avenue.

Ceea ce ofera ele nu este pur si simplu spectacolul unei bucati de carne,al unui nou sapun sau al unui nou detergent .Ele nu ofera un produs,ci un superprodus. Ingredientul miraculos, componenta exclusiva ,singurul lucru pe care il ofera grupurile si pe care ceilalti nu pot sa-l faca este o slabire a incordarii provocate de abundenta de alternative.Caci ele ofera nu un produs sau o idee unica, ci o modalitate de a organiza toate produsele si ideile,nu o marfa unica,ci un intreg stil,o serie de linii calauzitoare care il ajuta pe individ sa reduca complexitatea crescanda a optinuii la proportii rezonabile.,sa gaseasca un principiu organizatoric,un stil de viata.

Adeseori nu sesizam momentul cand optam pentru un stil de viata dat. Hotararea de a fi un Cadr de conducere sau un Militant negru sau un Intelectual este rareori rezultatul unei analize exclusiv logice.Si ,de asemnea,decizia nu este luata deschis,dintr-o data

De fapt,cei mai multi dintre noi nu ne gandim la vietile noastre ca la un stil de viata si adeseori ne este chiar greu sa vorbim despre el cu obiectivitate.Ne este si mai greu sa precizam scara valorilor incluse in stilul nostru.Sarcina asta implica o dubla dificultate ,deoarece multi dintre noi nu adoptam un stil integrat unic,ci un amestec de elemente luate din mai multe modele diferite.

Aceasta idee devine limpede daca analizam modul in care sunt ,de fat,facute asemenea optiuni.O pereche de tineri casatoriti care se apuca sa isi modeleze apartamentul vede literalmente sute de lampi diferite-scandinave,japoneze, franceze,lamp tiffany,felinare de vant,zeci de dimensiuni diferite inainte de a alege,de exemplu,lampa tiffany.

Trecand in revista o lume de posibilitati,ei se opresc asupra uneia dintre ele. In raionul de mobila exploreaza iarasi o serie de alternative si apoi se decid pentru o masa victoriana. Aceasta procedura de explorare-alegere se repeta apoi la cumpararea covoarelor,a canapelelor ,a perdelelor etc. De fapt,ei folosesc aceeasi procedura nu numai la mobilarea locuintei,ci si cand e vorba de adoptarea ideilor,a prieteniilor si chiar a vocabularului pe care il folosesc si a valorilor pe care si le insusesc.

Desi societatatea il bombardeaza acum pe individ cu o multime pestrita de alternative,aparent fara niciun fel de ordine,alegerile facute nu sunt catusi de putin intamplatoare.Consumatorul,fie el de mese sau de idei,vine inarmat cu o serie de gusturi si preferinte prestabilite.

…………………………………………..

………………………………………….

…………………………………………

Bibliografie

–Alvin Toffler, ”Socul Viitorului”

Sorescu

alchimie

……………………………………
Nouăzeci şi nouă de elemente,
Vă dau jumătate din fruntea mea,
Potriviţi-vă în aşa fel,
Atâta fier, atâta aur, atâta mercur –
Şi daţi-mi fericirea.

Nouăzeci şi nouă de elemente,
Aţi greşit calculele,
A ieşit înţelepciunea,
Daţi-mi fericirea.

Nouăzeci şi nouă de elemente,
Ce să fac eu cu dezamăgirea asta
În formă de stea, de femeie, de tinereţe,
Şi de alte idealuri – Daţi-mi fericirea.

Nouăzeci şi nouă de elemente,
Trecute toate în tabloul fiinţei mele,
Iată, mai arunc sub cazanul vostru o zi,
Şi încă un an. Şi încă o vârstă…
(Marin Sorescu, Alchimie)

Vijelia --Gabriel Garcia Marquez

Am citit astazi "Vijelia", prima carte a lui Gabriel Garcia Marquez. Desi aceasta carte e pusa in umbra de cele ce ii urmeaza, reuseste sa contureze granitele lumii magice pe care o creaza si o continua in "Un veac de singurate", satul Macondo.
Stilul lui realist "magic" imi pare ca are similritati cu estetica grotescului, creeaza imagini macabre, mizere, tocmai pentru a sublinia decrepitudinea locurilor si a personajelor. Limbajul, desi "bubos", devine intr-un mod ciudat savuros, micile detalii si schimbarea perspectivei narative induc o vraja halucinanta, care nu te lasa sa te opresti din citit,in final nefiind capabil sa spui daca ti-a placut sau nu cartea.
"Vijelia" , cu numele original "La hojarasca" ,are un suflu interior,un ritm al curgerii cuvintelor care seamana cu o incantatie,unde totul e analizat in detaliu si parca totusi se pastreaza un abur de mister. Incerc sa expun mai departe cateva citate,care zugravesc atmosfera:
"-spune-mi ,doctore,crezi in Dumnezeu?[...]
Dar o noapte ca asta nu te sperie? N-ai senzatia ca,in vreme ce prin plantatii umbla un barbat mai mare ca toti,nimic nu se misca si toate lucrurile raman uimite la trecerea lui?
-Nu cred ca ma surprinde nimic din toate astea,colonele.Ceea ce ma surprinde..a zis si a ramas privindu-ma in ochi,concret si dur,ceea ce ma surprinde e ca exista o persoana ca tine,in stare sa spuna cu atat siguranta ca il simte pe omul care umbla prin noapte."


~"cu iasomiile se intampla ca si cu oameni:dupa ce mor,pleaca noaptea haihui".