PInguinii și problemele lor

       Pisică-mea mănâncă mere.  Greu cu diacriticele. Nici ea nu le mănâncă de-adevăratelea. Pinguinii, ființele mitologice ale imaginației noastre, au o viață foarte tristă. Oamenii, ființe ciudate ale imaginației pinguinilor, au o viață foarte tristă. Oamenii, ființe permanente ale imaginației noastre, au o viață și de-aceea sunt triste.

Să vorbim cu sens e o libertate care te amuțește. Spune cuiva să facă orice și îl blochezi. Burebista, Deceneu. A vorbi singur e nebunie. A scrie singur e literatură.
Ioan s-a pus la somn devreme. S-a trezit într-o capiță de fân, pe cand tatăl său îl striga furios. Acum era Ion. Un Ion care a adormit în momentul nepotrivit, iar la trezire își amintea vag un vis despre altceva. Visase, ca și cum trăise, obiecte în care băgai viață. Și orișicâtă viață băgai, nu se umpleau. Oamenii au construit locuri protejate unde să le ascundă,și totuși să le deschidă cu o cheie de acasă. Seara, sau oricând aveau vreme, dar mai cu seamă în timp sau imediat după ce trăiau ceva, băgau viața în bucăți în obiectele acelea neîndestulate. Și era un fel de concurs nerecunoscut între ei, care să hranească obiectele cu o viață mai bună. Mai frumoasă, mai sociabilă. mai plină de prieteni, de călătorii, de împliniri. Iar neîmplinirile de obicei le țineau pentru ei, considerau că nu sunt hrană bună.

  - Încetează! Văd încotro te îndrepţi...e o problemă reală, nu zic nu...dar parcă prea s+a aruncat un văl comercial pe ea. Parcă e clişeu chiar şi când se abordează dintr-un unghi nou. Tehnologia, dragule, tehnologia! Păi nu poţi să arunci totul în cârca ei: moderniştii te vor considera neadaptat, îmbătrânit şi nerealist. Şi ar avea dreptate. Tehnologia e aici să ne facă viaţa mai uşoară, vor spune entuziaştii.  Uite, hai să gândim logic. Pasul unu, am identificat existenţa unei probleme, dar ştim aşa, la modul general, că ar fi una. De fapt, vedem mai multe mai mici: topirea gheţarilor, săracie, păduri distruse, animale şi plante pe cale de dispariţie, violenţă. Cauza comună, sau măcar un fir între ele ar fi...un defect uman. O lipsă de implicare, indiferenţă. Da, dragul meu. Ne-am săturat şi de asta, de activişti care ne arată cu degetul la toate colţurile şi pe toate paginile de net. În plus, industria nocivă chiar sporeşte, sub o mască  verde de eco şi bio şi activist propagandist. Mai mult, ce vrei să fac eu? Sau vecinul de blog, colegul de serviciu?  N-o să ne lăsăm toţi familiile şi jobul să mergem să ajutăm pinguinii.  Nu, nu sunt absurd, deşi îi admir din suflet pe cei care se dedică unei cauze altruiste. Dar fiecare dintre noi distrugem lumea prin omisiune. De exemplu, azi când ai văzut doi copii îmbrâncindu-se pe stradă şi vorbind vulgar, ai făcut ceva? Nu, ai trecut mai departe, blamându-le părinţii de ignoranţă şi educaţie precară. N-ai făcut nimic, ba chiar te-ai făcut ca nu observi şi te-ai îndepărtat repede, nu cumva să te prindă la mijloc în scandalul lor. Sunt copii, ai zis, poate se mai schimbă în timp. Sau în orice caz, e vina părinţilor şi a profesorilor. Şi punct, ai pasat răspunderea altcuiva. 

#eco #bio #green #notmyproblem