Instantanee din (R)Evolutia Media

Acest text nu există. Adică nu există concret, pus cu cerneal pe hârtie, devenind un obiect independent.  Ceea ce cititi acum e doar fază finală, de interfata, dintr-un proces complex bazat pe transformări binare și algoritmi. Mai mult, aceasta formă a textului poate fi ușor modificată (din fericire, fără a rămâne ștersături), poate fi multiplicată sau vizualizată pe cele mai diverse dispozitive.  Nu încerc să țin o lecție de informatică aplicată, ci doar să evidențiez complexitatea și progresul unei acțiuni tradiționale precum scrisul, exprimarea ideilor, acum pe hârtie virtuală. Desigur, pentru dumneavoastra, cei care citiți acum aici aceste cuvinte, explicația mea pare  redundanta, folosirea computerului și a internetului e un lucru firesc care face parte din rutina zilnică. Suntem suficient de norocoși să trăim într-o perioadă a progresului tehnologiilor de comunicații și informatică, acest domeniu a cunoscut evoluții și transformări  nenumărate într-un timp atât de scurt încat, la un moment dat, nu ne mai miră nimic. Ne așteptam la orice, suntem gata să acceptam în viața noastră orice dispozitiv comercializat în masă, creat pentru a ne face viața de zi cu zi un pic mai interesantă, mai confortabilă, care ne aduce mai aproape de ceilalți, ne învață ceva nou. Suntem ca niste copii care descoperă  jucării noi. Și totuși, ce ar mai trebui sa știm despre noile dispozitive media? Nu ar trebui sa fim  conștienti asupra efectului pe care il au asupra vieții noastre, indiferent cat de pozitiv ar fi?

Nu ma întelegeti greșit, acesta nu este un manifest împotriva tehnologiei. Dimpotrivă, îi recunosc valoarea și avantajele pe care ni le aduce: distanțele se comprimă, comunicarea devine instantanee, avem acces la informații din părti îndepărtate ale globului și din domenii diverse, toate acestea și mai mult de atât sunt disponibile pentru orice are un calculator cu acces la internet (2,5 miliarde de persoane în 2012), cu condiția să stim cum să cautam ce ne dorim.

Dar lăsându-ne cuprinși de frenezia descoperirii și îmbunătațirilor tehnologiilor, devenim un fel de sclavi ai upgrade-urilor, fascinați de viteza de procesare a unui calculator chiar daca noi il folosim numai pentru editare de text sau hipnotizați de culorile unui ecran, pentru care plătim un preț exorbitant. E îngrijorătoare tendința care i-a cuprins pe membrii tinerei generații de a poseda un gadget cât mai performant, acesta devenind un criteriu de acceptare în grupul de prieteni, promovând false valori în detrimentul celor tradiționale. Nu vă speriați de cuvîntul traditional. Deși modernismul se ferește de el, conferindu-i conotatii ca demodat, îmbătranit sau neadaptat, acesta poate în continuare să ofere modele axiologice valide. Prin tradițional definesc aici normele, obisnuințele și moravurile în contrast cu modernismul bazat pe în special pe dezvoltarea tehnologiilor de comunicații, care ne schimba modul de viață mai mult decât vrem să recunoaștem.

Uneori respingem tradiționalul din cauza formei sub care se manifestă, mai ales atunci cand nu se cunoște conținutul. Ne declăram împotriva prejudecăților și suntem înspăimantați de ele, dar și noi respingem dupa un șablon bine stabilit tot ceea ce nu întelegem și are o conotație în dezacord cu spiritul vremii. 

Revenind la tehnologie, specialiștii afirmă ca ne schimbă modul de viață în feluri la care nici nu ne gândim, deși nu ar trebui să avem nevoie de specialiști să ne spună asta. De exemplu, cât de virtuală credeți ca  e lumea Internetului până la urmă?  Până în urmă cu câtiva ani pentru majoritatea utilizatorilor sau non-utilizatorilor Internetul avea nuanță de glumă, se considera un mediu al păcalelilor ludice, al datelor false și fără consecințe în viața reală. Azi ni se dovedește dn ce în ce mai mult ca nu este așa. De exemplu,  statistici   recente arată ca un american adult petrece în anul 2013 2 ore și 19 minute online, ceea ce nu se poate considera ca find cantitate neglijabilă de timp, și concurează cu activitațile din viata reală. Până acum câțiva ani marile corporații abia aveau pagini de web, iar acum toate companiile, din cele mai variate domenii, iși dezvoltă site-uri proprii, adrese de mail, forumuri online și își crează conturi pe rețele de socializare tip Facebook, Twitter și Skype. Apoi continuând cu viața sentimentală, în doi, conform ultimelor statistici mondiale, în fiecare an mai mult de 15% din căsătorii au loc între persoane care s-au cunoscut pe Internet. O bună parte a divertismentului este acum online, filme, muzică, imagini, anecdote au loc online, televiziunea, radioul sunt înlocuite în preferințe cu Internetul, așadar a spune că Internetul este virtual ar face într-un fel  virtuale și televiziunea și radioul.

Mergând mai departe, Internetul constituie o industrie cu venituri din ce în ce mai mari care contează, spre exemplu bugetele de publicitate pentru Internet în țările avansate tehnologic sunt mai mari decât bugetele de publicitate pentru televiziune.

Cam toate rețelele sociale și portalurile unde se face înregistrarea utilizatorului cer acum obligatoriu fotografii reale, nume reale și mai mult sau mai puțin adrese, date de identificare, numere de telefon, sub pretextul securității contului, infractorii pot fi incrminați pe baza celor postate in noul spațiu public al internetului, și  nici nu dezvolt aici complexa problemă a supravegherii cetățenilor de către instituții ale statului.

Fără o legatură conștientă, mi-am amintit de vorbele lui Paul Valery, citite demult într-o carte adevarată, de hârtie. Bineînțeles, nu pot să reproduc pe dinafară citatul, asa ca m-am folosit de internet pentru a-l găsi. "Și când ești cu adevarat cel mai liber, adica nevoile și dorințele sunt în echilibru cu puterile, senzația de libertate este nulă. [...............] Omul modern este sclavul modernității, nu există progres care să nu se întoarcă împotriva sa, aservindu-l complet [................] Toate acestea vizează creierul. Va trebui să construim în curand mânăstiri riguros închise, unde nici undele, nici foile să nu pătrundă, unde ignoranța oricărei politici va fi prezervată și cultivată. Se vor disprețui viteza, numărul, efectele de masă, de credulitate. Acolo vom merge în anumite zile să privim prin grilaj câteva specimene de oameni liberi.

Repet, acesta nu este un manifest împotriva tehnologiei, ci doar un îndemn catre conștientiarea stării de fapt: avem acces la tehnologii spectaculoase, dar e nevoie de o atenție sporită atât pentru a le folosi la maxim avantajele, cât si pentru a ne feri de capcane aparent inofensive la adresa vieții noastre private.

                 articol aparut in revista 1UP  nr 1. 

Foaia alba. posibilitati infnite.

 O foaie alba. Asta e tot ce ai. Ai totul.  Ma uitam la un copac azi. Ramuri mari, din care se ramificau apoi crengute mici si slabe, nenumarate, parca impungeau aerul. Apoi mi-a venit o imagine ciudata.. ma intrebam daca toate acele crengute, liniute negreu, au ceva in comun, in afara de trunchuil mare din care provin toate..? daca punctul din varful celei mai fragile crengute se poate atinge vreodata cu punctul din varful altei crengute, aflata la cativa metri departare. Si in timp ce le priveam conturul zugravit pe  albastru, mi-am imaginat spatiul negativ. matricea. Copacul, cu toate ramurile dantelate, a fost turnat in matricea aerului.  Astfel incat, fiecare punct ce intrsecteaza varful crengutelor cu spatiul din jur e de fapt parte a aceluiasi material, ce se intersecteaza prin puncte de o anumita densitate cu sine insusi.  

Astfel, cand avem o foaie alba, de fapt nu e goala, ci e plina de infinitul posibilitatilor  ce nu au cazut prada selectiei. Care asteapta sa treaca prin filtru. Filtrul nostru, asa cum il facem noi. Mai departe, un scriitor nu alege ce sa scrie, ci doar pune conditii pentru a selecta: calitative, de perspectiva, de excludere. Nu stim exact ce sa scriem, dar stim ca nu vrem sa fie ingrozitor de trist. Booom, au disparut toate povestile despre sperante distruse si morti nemeritate.  Nu vrem sa fie monden, deci booom, dispar ..si tot asa. Desigur, cu excluderi specifice nu ajungi nicaieri, trebuie sa faci o sita mai deasa.  Nu bag mana in foc totusi ca functioneaza chiar asa, dar e intrucatva corect. Mai departe, se ajunge la momentul cand filtrul il ai deja format, si doar il aplici.  Filtrul e format din cunostintele tale, atitudinile, stilul.   Hai sa revenim la foaia desertica, alba si goala. Cu infinitul de posibilitati. Dar infinitul rece si indepartat nu te linisteste cu nimic, ba din contra. Noi nu vrem plaja, vrem grauntele de nisip. Pe care le putem numara, aranja in gramajoare si putem face calcule probabilistice cu ele.  Asa. Ne scuturam din ameteala infinitului, ne cautam un adapost. 

Uite aici, in barul asta studentesc.  Mese ingramadite, studenti la 18-23 ani, varsta cand par atat de seriosi unii si totusi stii ca de cele mai multe ori e doar o masca               , si majortatea sunt gata sa se lase impresionati si subjugati de oricine cu siguranta de sine, sunt atat de disperati dupa un crez si-un scop sau o cauza. Asa, asta e atmosfera. Un bar studentesc, lejer, fara fite, cu acorduri rock pe fundal, o perdea de fum acceptabila, clinchet de sticle de bere si zumzet de vorbe. Mai departe.. sau mai bien zis, mai aproappe. Avem nevoie de o persoana, cu care ne putem identifica. Nu vrem sa fim o constiinta nedefinita in desert,nu? Nu putem fi nici dara de sperante confuze care se aduna cu fiecre suflu de fum, chiar daca pare atat de concreta incat o putem simti plutind pe piele. Nuu, vrem ceva si mai concret, cu greutate.  Un om. Un barbat, la masa de langa usa. Singur, asa cum ii sade bine unui observator. Nu iti dai seama din prima daca e in interiorul sau in exteriorul atnosferei de acolo.  Poate nici el nu stie, dar totusi sta acolo. Nu e in alta parte, e sngur acolo. Fredonand un pic de alice cooper, sorbind din a doua bere.  E cu cativa ani mai mare decat stundentii astia ingrozitor de tineri de aici, si nu stie exact ce cauta el aici. Ar putea fi cu prietena la un eveniment mai matur prin centru, poate la teatru. Ar putea fi acasa. Ar putea fi cu colegii de munca, tot la o bere, dar intr-un local mai de doamne-ajuta. Dar vine aici, e a doua oara, prima data a fost din intamplare. Si ceva il tine aici. E muzica buna. E tineretea si avantul lor. E meniul ala facut la misto, ca si cum nici patronii nu ar lua localul in serios, ca si cum nu ar avea impozite si chiria de platit.  Si de ce e singur? Nu ar stii pe cine sa mai aduca, sa fie sigur ca nu ar judeca in niciun fel locul. E uimit in continuare de cat de frumosi sunt toti, chiar si asa, sau chiar datorita stangaciei lor vesele.  Acestia snt oamenii seriosi de maine. Doamnele de la birouri, cu cerceii si medalioanele lor, cu copiii la scoli private. Sau vanzatoarea de covrigi de la metrou. Sau medicul la care iti vei trata boala. Sau agentul imobiliar. Sau sotul adulter. Sau  inginerul, actorul, sotul perfect si cel care nu si-a mai vizitat mama de 3 ani. Dar vor fi ceva, nu studenti, fara reducerile lor la transport, fara intrarile lor libere la muzee pe care nu le viziteaza. O sa uite de temele la management si profii vor fi doar zei prafuiti, lipsiti de putere si doleante.  Si de-asta strainul nostru singuratic nu isi poate lua ochii de la ei in seara asta.  Oare s-ar schimba cu ceva lucrurile daca ei ar stii ce sunt? Daca s-ar vedea asa, coca pusa la dospit? Sau ar actiona altfel daca ar stii exact cum vor deveni? Nu, dar fiecre dintre ei simte, printre grijile lor importante si zambete si colegi si umbra grea a restantelor, simte plutind acel aer imbacsit al viitorului. Si mai ciocnesc o bere pentru asta! 

M,21 nov 2013