duminică, 21 iulie 2013

Retete batranesti

 3 prieteni, o barca, o zi calda de iulie.. si-o Dunare. Calatorim pana la locul stiut, ne dezbracam in costum de baie, ne aruncam in apa. Apoi, ne auzi strigand”Am gasit, aici sunt o gramada!” “Normal, doar am stiut unde v-am adus.”  Si, ghemuiti, cu mainile sub apa, pipaind nisipul, le scoatem si le aruncam pe mal. Scoici, desigur ! Sunt considerate delicatese prin partile noastre, daca stii cum sa le gatesti. Eu personal nu am mai mancat de 15 ani, dar Brenda jura ca sunt delicioase cu orez la cuptor, chiftelute, sau rasol cu usturoi.  Nu conteaza,  oricum joaca asta de-a vanatorii de comori e amuzanta, motiv sa ne balacim in apele nu prea curate ale Dunarii de-acum. Cu Dunarea din timpul strabunicii era alta poveste, atunci si scoicile erau de-o palma, cum spune tata, si le insirau pe bat cu niste samburi de ciulini de apa
 (asemanatori castanelor comestibile) , si le faceau frigarui.  Dupa vreo 45 minute umede, adunam cateva kilograme bune. 
Apoi, pornim spre casa. Mama, cand ma vede cu o punga de rafie plina de scoici, se uita neincrezatoare la mine, gata sa-mi spuna “Tu le-ai adus, tu le gatesti…”. Dar nu a spus-o.Si uite asa, a doua zi ne-am pornit sa le gatim, asa batraneste, cum am auzit pe la vecine si prin forumuri. Recomandat e sa le tii 2-3 zile in apa, sa le-o schimbi cat mai des, pentru a se curata, ca, deh, spre deosebire de suratele lor din mare si ocean, au o aroma specifica de balta. Apoi, se face un foc generos, pui pirostriile (la propriu, de data asta), si le oparesti intr-un vas mare cu apa. Acolo, traumatizate saracele de caldura, se desfac sa se racoreasca, iar tie nu-ti mai ramane decat sa le scoti miezul carnos dinauntru. Ultimul pas consta in taierea partilor rusinoase si murdare ale micii scoici, apoi e numai buna de gatit.

Tot ce speram in timp ce le opaream era sa-mi placa rezultatul, caci  pierdusem vreo 2 ore langa foc intr-o zi deja prea calduroasa. Rezultatul? Nu-l asteptati, nu mi-a iesit din prima. Am prajit cateva cu ulei de masline, condimentate cu buruieni si stropite cu zeama de lamaie, dar am omis sa le fierb cum trebuie inainte si..erau cam tari la margine, iar mijlocul parea de cauciuc, am mestecat pana am facut febra musculara.  Mama a strambat din nas, tata mi-a tinut companie eroic. Dar mi-a mai ramas carne, pe care o vom prepara intr-o tochitura aromata , coapta in niste cochilii mari, alese cu grija. Si uite asa, scoicile mi-au ocupat 2 zile, dar a fost mai mult decat distractiv sa ma gasesc la aceeasi masa cu mama, care taia carnea, si tata, care le curata, iar pisica facea tumbe pe langa masa, pofticioasa.


marți, 16 iulie 2013

Potopita

O zi are 24 ore, o saptamana 7 zile, dintre care cei mai multi lucram 5, cate 8 ore pe zi.sau mai mult. Acestea sunt faptele. Apoi, avem Internetul, atat de atemporal, dar in permanenta actualizat. Unde  vreau sa ajung? Tehnologia mi-a creat o neputinta. Am impresia ca e Totul acolo. Tehnologia ma pcalaeste ca pot fi peste tot. Tot timpul conectati. Mesaje, update-uri, facebook, google, stiri live. In momentul asta toate vreau sa le stiu pe toate. Orice forum are utilizatori pasionati, Pinterest-ul &Co. iti topeste orele daca dai un click. Nu ma pot opri,sunt dependenta. Creierul meu vrea vesti, ochii imi cer lucruri frumoase de vazut.Curiozitati. Carti de citit,filme de vazut. Sunt sigura ca numarul de ore de filme depaseste cu mult numarul de ore din viata unui om. Iti dai seama, practic, daca te-ai uita toata viata non stop la filme...ai muri fara sa le vezi pe toate. Iar problema de multe ori e ca un film bun imi face pofta de viata, in acelasi timp imi face pofta sa mai vad unul la fel de bun. Si nu se poate IN ACELASI TIMP. Cat despre fotografii, doamne, sunt extraordinare. Cate stiluri, cate idei,cel mai mic lucru poate aparea interesant prin ochii persoanei potrivite! Si uneori ma simt datoare sa dau si eu ceva inapoi, pentru ca stiu ca pot.
Iar eu, noi, cu cele 8 ore si 5 zile?! In afara de asta, mai e si viata de trait, fizicul, biologicul. Sa faci cumparaturi sa ai produse sa faci de mancare sa le dai afara. Sa lucrezi sa faci bani sa faci cumparaturi etc.
Oameni? cati cunoastem? cati am vrea sa cunoastem? X e genial, munca lui Y e inspiranta, Z e simpatic, N e amuzant. Pe unii ii iubesti, pe altii vrei pur si simplu sa ii stii in siguranta, te bucuri de succesul altora.
 Online e totul deschis, e un teritoriu nou, nu am creat norme deocamdata. Da, vor spune multi la inceput, e bine fara norme si ingradiri, e liber. Dar... in fizic si biologic nu e liber tot, nici macar acolo unde ar trebui sa fie.  Cand ne vom inunda prea multi unii pe altii, vom crea reguli.  Unde credeti ca vom ajunge?

Sa luam o pauza.. 

Idei ce merita impartasite

 Am descoperit de vreo 2 saptămâni TED, la adresa www.ted.com . Și de atunci nu mă pot opri. Ce e? O colecție impresionantă de prezentării și pledoarii din partea unor cercetători și pasionați pe subiecte din cele mai diverse, cu mottoul Idei ce merita impartasite, sub forma unor filmulețe de aproximativ 15 minute. De ce e asa tare? Aici se dezbat probleme actuale, cu puncte de vedere inovative, care ajung cu greu în presa noastră înceată. Plus, le găsiți și cu subtitrări în română, așa că nu aveți nicio scuză.
 Câteva exemple de neratat:

Si fotografia zilei, pentru a va aminti de iarna:

duminică, 12 mai 2013

liber,prin decret

 ..........si Oz a stabilit prin decret regal ca the Land of Oz va fi liber pt totdeauna. de-ar fi asa simplu.

Am o saptamana libera. dar nu e chiar asa, am de scris destul de mult, nu apuc sa ies din casa. de-ar fi chiar libera, probabil as pleca pe undeva. nu stiu unde, departe, salbatic si cu oameni sa fie. As lua aparatul foto, dar nu m-as intoarce cu prea multe instantanee. Inainte iubeam sa fac fotografii, acum sufar de-o teama ca pierd momentul. Pana fac poza potrivita trece pe langa mine, asa ca prefer sa il tin minte. desi ma lasa memoria in ultima vreme.
As citi. pe terasa, in parc. Nici nu stiu ce, dar o biblioteca mi-ar da repede idei. Apoi as desena. Mi-au imbatranit degetele pe tastatura. Noapte buna!
 -nu sunt niciodata multumita.

luni, 18 martie 2013

judgemental

 ocazonal, au trecut cateva luni, chiar. si da, ma scuz mereu ca nu am timp. dar o sa le fac la un moment dat. o sa inalt nenorocitul ala de zmeu odata si-odata!

vineri, 7 septembrie 2012

zgomotul lui Azi


             
                                                          

                            “ Si restul e tacere..”
                                                               (Aldous Huxley)


Paradoxal. Vrem sa ne facem cunoscuti. Sa ne definim o personalitate puternica, fortandu-i pe ceilalti sa o recunoasca.  Uita-te la mine! striga aparitia noastra. Uite, port blugi taiati, am parul verde, port pantofi cu toc, port rochite voalate, port ochelari cu rame groase cu toate ca nu am nevoie. Doar uita-te! Fumez nonsalant o tigara, ma plimb cu cartea dupa mine in metrou.Sunt un rebel, o razvratita, un om de afaceri, un intelectual. Constientizeaza-mi prezenta. Imi joc bine rolul.
Si aici incepe paradoxul. Castile in urechi. Privirea fara tinta.Tacerea. Zgarcenia, nepasarea. Egoismul.  Aratam ca avem ceva, apoi nu mai impartim nimic.
Metroul, in opinia mea, e o oglinda fidela a relatiilor sociale de azi, mai ales intre persoane cu varsta intre 13- 40 ani. Intram. Observam doar daca e plin sau nu. Oamenii par obiecte de decor ce dau camerei un aspect echilibrat sau aglomerat. Daca avem noroc, gasim un scaun gol, ne asezam si.. privim in gol. Nu il poti privi pe veciunul sau vecina din fata, va parea ca te holbezi si..nu-i politicos. Doar traim intr-o lume grabita, ocupata. Trec sute de persoane zilnic pe langa noi, iar economia daruirii e crancena.  Asa ca nu ii intrebam din priviri, iar la randul nostru suntem eliberati de povara cautarii unui raspuns.
Fete incruntate, activitati superficiale. E o tacere apasatoare, incercand sa ne tot ignoram prezenta.

Prin exemplul de mai sus, doresc sa ilustrez faptul ca, in ziua de azi, in minunata lume noua, tacerea a devenit o problema de amploare. Pentru a supravietui, oamenii s-au strans laolalta si au construit ziduri groase in jurul comunitatilor in care traiau. Astazi, fiecare isi cladeste propria sa cetate.  
Dialogul, in aceasi maniera, isi pierde calitatile. Inainte erau evaluate calitatile unei comunicari, profunzimea ideilor dintr-un dialog, respectul intre participanti, modul de expunere a ideilor. Astazi, in majoritatea situatiilor, dialogul e apreciat pentru simpla sa existenta. “Exista comunicare in grupul acesta, in familia ta” . Simpla existenta a dialogului e extrem de pozitiva, dialog perceput ca opusul tacerii, inversul ignorarii celorlati, o impartasire a propriei fiinte dincolo de aparente.

Si paralela dintre tacere si dialog nu se opreste aici, ca un binom de contradictii ce se evidentiaza prin contrast.
Brusc,asta ma duce cu gandul la ..modulatii digitale. Informatia de baza, zero si unu, intr-o succesiune aparent de neinteles la prima vedere,  care compune printr-un sir informatiile  esentiale.
Mijloace de expresie. Cuvinte, priviri, gesturi, picturi, fotografii, melodii.
Pe de alta parte, asistam si la o suprasaturare a mediului social  datorita cantitatii uriase de informatie ce ne agaseaza in fiecare moment.  In fiecare zi, oamenii afla lucruri noi despre evenimente ce se intampla la distante de mii de kilometri, campul vizual e inundat fara oprire de  culori si forme, sunetele nu inceteaza, linistea dispare. Desigur, informatiile sunt utile, dar de cele mai multe ori ni se ofera trunchiate, fragmentate, incat e foarte greu sa recompunem imaginea de ansamblu.
Iar tacerea, pe parcursul unei zile, ramane o raritate, incat de multe ori ne trezim exclamand “am nevoie de putina liniste!...sa imi aud gandurile”. 

Asa se prezinta, pentru mine, conceptul tacerii in ansamblu. Intr-un mod particular ne putem referi la tacere ca parte componenta a dialogului, la pauzele de vorbire.
Astfel, tacerea e un de cele mai multe ori un raspuns, la nivel de meta-comunicare.
Pentru a exemplifica, pornesc de la urmatorul dialog:
“Ea: ai dus gunoiul?
El : ....(Liniste)” 
Tacerea lui poate insemna indignare ( cum poti intreba asa ceva? Normal ca l-am dus.), vinovatie ( imi cer scuze,speram sa uiti de asta.) sau pur si simplu indiferenta totala. Un lucru e sigur: pentru a putea comunica fara cuvinte, e nevoie ca partenerii de dialog sa se cunoasca reciproc, chiar sa aiba o legatura afectiva puternica, tacerea devenind astfel o modalitate de a inlocui vorbirea traditionala, prin sunete.
In cartea lui Isaac Asimov, A doua Fundatie[1],  inteleptii dezvoltasera o metoda de comunicare fara propozitii, unde tacerea avea un loc important, ideea sustinuta prin urmatorul fragment: ..Mintile adunate acolo se intelegeau perfect nu doar din teorie, ci mai ales prin practica indelungata prin relatiile cu diversi indivizi. Discursurile, asa cum le cunoastem noi, nu erau necesare. Un fragment de propozitie nu era decat o redundanta. Un gest, un mormait, incordarea unui muschi al fetei...chiar si o pauza suficient de indelungata aduceau cu sine o bogatie de informatii.
Mai sunt si alte momente  in  carte unde  e explicat sensul tacerii:
Primul Vorbitor facu o pauza de o clipa pentru a permite indivizilor de acolo sa cugete la toate implicatiile.
Alta pauza,in care analiza reactiile, apoi relua...
Mai intra in discutie si conceptul de ascultare pasiva, prin care se poate exprima intenţia de continuare a unei expuneri, dezvăluirea unor idei, sentimente sau atitudini care ar putea fi blocate prin intervenţie verbala, fiind o incurajare muta adresata partenerului de dialog.
Intr-un final, nu trebuie sa uitam de scoala lui Pitagora, ai carui ucenici pastrau o perioada de cel putin doi ani de tacere. Aceasta practica, desi extrema pentru zilele noastre, era folosita pentru a le oferi un prilej de a invata prin ascultarea celorlati si a-i invata sa pretuiasca puterea cuvantului.


  nota: am luat nota 4 pt eseul acesta.

 



[1] Isaac Asimov, A doua Fundatie, Editura Adevarul Holding, Bucuresti, 2010

miercuri, 20 iunie 2012

El Rastro




Daca esti cateva zile prin Madrid, bea o cafea dimineata si avanta-te prin cel mai mare targ pe care l-ai vazut vreodata. El rastro se intinde pe muulte strazi,si poti ajunge usor prin mai multe statii de metrou. Detaliile le gasesti pe wikipedia, daca esti interesant.



Dar inarmeaza-te cu multa rabdare si pregateste-te sa infrunti multimea.. daca esti amator de  antichitati, vei gasi mai multe decat visai... 

duminică, 15 aprilie 2012

Madrid

O vacanta aproape neplanificata in Madrid.Stiam ca ajung aici,nu stiu ce voi face in continuare. asa ca....merg pe reteta veche :Prado,Reina Sofia, Sol, Retiro,parc de distractii si cumparaturi.
Am descoperit targul El rastro si sper sa ajung pe acolo duminica viitoare. De data asta,vreau sa intru mai mult in contact cu spiritul spaniol.

Hm,inceput de vis: prima data cand am iesit cu tata in oras am ramas cu masina stricata pe autostrada.

vineri, 9 martie 2012

rien



O postasm pe 9gag,apoi mi-am dat seama ca nu e funny.

luni, 5 martie 2012

Operatiunea “Licenta”


Da,am o saptamana vacanta pentru a scrie cel putin doua capitole din lucrarea de licenta.

Ziua 1: am reusit sa stau 2 ore concentrata in fata tastaturii. 5 pagini.

Dar parca nu despre asta vreau sa scriu acum,cand de fapt ar trebui sa dorm.mi-am promis ca adorm devreme azi.Ascult Albeniz, Asturias. Nu o mai auzisem de ceva vreme.

Despre.. privirile goale din metrou.”Daca te muti in Bucuresti, a sta 2 ore pe zi in mijloacele de transport e ceva normal”... Serios?! Doua ore din 24? Si inca in ce conditii... II invidiez sincer pe oamenii care pot citi in metrou,dar nu sunt prea multi. Si ma ingrozeste privirea goala ,de zombie a celorlalti. Stiu,nu e politicos sa te holbezi. Dar e nevoie de antrenament sa te porti de parca ai fi singur, fara sa bagi pe nimeni in seama. E mai usor daca ai castile puse si muzica tare....ceilalti nu pot ajunge la tine.

Partea placuta e ca intalnesti tot felul de oameni,care mai de care mai interesanti..dar nu,nu le poti adresa nici macar un zambet, vei fi considerat hartuitor. Asa ca de obicei,stau si ma uit la..incaltaminte.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

asa nu.asa nu stiu.


"Oh, how I love the smell of your compatible genes!" I would say back. "Symmetrical face!" "Compatible genes!" "Symmetrical face!" "Compatible genes!" And so we would osculate (kiss). I am really just a monkey trying to survive. I close the book.

"florile dintr-un pahar vor sa-si ia campii"-jules renard.
-----
De ce ar face cineva o facultate la id? ??
-singurul motiv pertinent, cu care totusi nu sunt de acord(dar na', asa e sistemu'), e ca are nevoie de diploma,pentru a se angaja undeva sau a-si pastra locul de munca.
In rest....e vrajeala.E degeaba. e aproape zeroo.
-da,fac o faculatate la id. si nu pentru ca am neaparata nevoie.pt ca..mi-am dorit facultatea respectiva si nu am avut ocazia sa urmez la zi. error!e primul pas spre dezamagire.
------
Stau in sibiu,de aproape 3 ani. Si imi place. ma gandeam,cand am venit, ca o sa vad toate piesele de teatru, o sa ma duc la fiecare expozitie si o sa fiu la curent cu toate evenimentele culturale. si.... uite asa,m-am trezit ieri,intr-o zi ploioasa cum ii sase bine gandului gri, ca ultima mea placere din ultima vreme fusese...magazinul de haine. kaboom!

Am fost la o piesa apoi.Mi-am uitat tradarea pentru moment.










miercuri, 4 ianuarie 2012

sorcove ursi clopotei

De ce se numesc "obiceiuri", cand de fapt le punem in practica o data sau de cateva ori pe an?

joi, 22 decembrie 2011

si totusi,se poate


citesc din cartea lui o. paler zeci de minute, total cuprinsa si muta de uimire in fata ideilor lui. apoi, la fel de usor, fac o pauza si ma las absorbita de videoclipul Maroon5 cu Rihanna. Capilul carei civilizatii ciudate sunt?! ....

luni, 19 decembrie 2011

Octavian Paler, Calomnii mitologice

La magazinele Micro.ro am gasit zilele trecute cartile ramase nevandute de la Adevarul la pretul de 3,25 lei. Nici hartia nu costa atat de putin !
Printre cele cateva titluri pe care le-am cumparat : Octavian Paler, Calomnii mitologice. Si m-am simtit datoare sa mai impartasesc cuiva...

“Progresul,doamnelor si domnilor, e o idée falsa.E ,poate,cea mai mare superstitie.Sigur, exista progress in stiinta,in tehnica,in tot ceea ce se leaga de confort,de viteza. Dar am progresat oare,si sufleteste?
Mie imi e greu sa cred ca pe autostrazi suntem mai aproapen de sensul vietii decat erau grecii pe cararile unde zeii treceau pe urmele caprelor.
Civilizatia a facut din noi niste maniaci ai informatiilor.Vrem sa stim ce s-a petrecut pe mapamond in ultimele cinci minute. Sinu e exclus ca sa vedem intr-o zi niste sinucideri in direct.”




“Trebuie sa recunoastem ca barbarul,care i-a ingrozit mai intai pe greci si apoi pe romani,isi traia incultura cu o mare si naturala sinceritate.El nu-si ascundea grosolania sub costume scumpe si sub zambete studiate, cum procedeaza azi neo-barbarul.Si nu se rusina sa fie prost crescut.Manca seminte, aruncand cojile si in Forul roman,cand s-a vazut intre monumentele invinsilor,pe cand neo-barbarul o face in tribuna oficiala la meciurile de fotbal.
Si vi se pare ca exagerez prea tare daca zic ca intre o pestera si un salon modern s-a petrecut,mai ales, o civilizare a ipocriziei?Spunem buna ziua si multumesc chiar si celor pe care am vrea sa ii strangem de gat.”

“Cand zicea ca timpul rafinamentelor a trecut,avem nevoie si de barbari, Charles Louis Philippe nu se gandea la bestii.Nici la mitocani.Si de ce n-as recunoaste? Pe mine, semidoctii ma sperie mai mult decat analfabetii. In plus,m-am dumirit ca nu exista nefericire pentru imbecili.”


“V-am spus oare ca ,in contact cu civilizatia, omul a invatat nu neaparat sa se cunoasca mai bine, ci sa se degradeze mai eficient?”


“Dupa cum stiti, Roma antica a facut multe concesii barbarilor,le-a acceptat inclusiv zeii in Olimpul roman.Le-a cerut doar sa respecte “pax romana” si regulile vietii romane. A “doua Roma”, Roma rosie, n-a fost ;a fel de toleranta.In Olimpul sovietic n-a fost acceptat niciun zeu langa Marx, Engels, Lenin si Stalin.Iar “pax” sovietica a fost, duupa cum stiti, presarata cu numeroase procese politice.
Acum am putea vorbi de a “trieia Roma”,cu aceleasi pretentii imperiale,de hegemonie.SI care vrea sa impuna “pax americana”.
Dar nu miroase oare “pax americana” prea mult a petrol? Sigur, doamnelor si domnilor, terorismul international e principalul cosmar al lumii contemporane.Bruta are la dispozitie,acum, si bombe pentru a-si da frau liber instinctelor. Totusi, ce s-a ales din promisiunea liu Bush de a scapa de teroare orasul celor “o mie si una de nopti”?

duminică, 4 decembrie 2011

nemurire virtuala


...am ramas eu in secolul trecut sau nici voi nu ati auzit pana acum de site-uri precum Lifenaut.com, avatar virtual, brain back-up etc?
pe scurt, se incearca stocarea elementelor unice si esentiale ale personalitatii cuiva in calculator. In anumite proiecte, muribunzii si cei cu probleme de memorie au prioritate.. ba chiar se ofera sa iti pastreze si o mostra de ADN, in caz ca vor putea candva sa te aduca la viata.
SF, am crezut. dar uite ca am ramas in urma cu noutatile.
Problema e serioasa, si pt un om pe moarte reprezinta sansa de a lasa o parte din el mai departe : un avatar digital, pe care il poti invata sa vorbeasca la fel ca tine, sa ii imbogatesti memoria cu amintirile tale. Astfel, cand tu nu mai esti conectat (sau in viata), alte persoane (reale,de data asta), pot avea conversatii cu alter egoul tau digital.
Inspaimantator si interesant... deocamdata un asemenea avatar e gratuit, asa ca probabil o sa testez cat de real poate fi. Desi tot mai am speranta ca un programel de calculator n-o sa ajunga sa ma cunoasca si sa ma imite prea bine.