STILURI SI OPTIUNI CONTEMPORANE
Analizand perioada contemporana, constatam urmatoarele: datorita progresului tehnic si stiintific aflat in plina inflorire de-a lungul ultimelor decenii, societatea se schimba intr-un ritm galopant,iar aceasta acceleratie are efecte majore asupra factorului uman.
Toti am observat schimbarea in modul de viata al oamenilor,niciodata nu a fost mai pregnanta diferenta de mentalitate dintre generatii, noi suntem din ce in ce maimult catalogati in functie de varsta.
A fost o vreme cand in linii mari,oamenii erau impartiti in copii,tineri si adulti. Abia prin anii ”40 termenul foarte vag de ”tineri” a inceput sa fie inlocuit cu cel de ”adolescenti”, referitor la cei intre 13 si 19 ani.
Astazi,aceasta impartire rudimentara in trei categorii este total nepotrivita si ne chinuim sa inventam altele mai precise. Avem in prezent o grupare a celor sub 13 ani,denumita preadolescenti,care se situaeza intre copilarie si adolescenta. Incepem,de asmenea ,sa auzim de ”cei peste 20 de ani”,,postadolescentii ,apoi de ”tinerii casatoriti”. Fiecare dintre acesti termeni este o recunoastere a faptului ca nu mai putem ingramadi toti ”tinerii” laolalta.
Deposedati de eroii adulti si de celelalte modele de rol,cu exceptia parintilor,copiii din familiile nucleare,cu structuri rigide,sunt impinsi tot mai mult in bratele singurelor persoane care par sa ii inteleaga: ceilalti copii. Ei petrec mai mult timp impreuna,devin mai sensibili la influenta semenilor lor decat pana cum. Mai degraba decat sa idolatrizeze un unchi, il idolatrizeaza pe Bob Dylan sau pe oricare altul pe care acest grup de egali in considera model.
Astfel,incep sa se formeze nu numai grupuri specifice adolescentilor,dar chiar si unele ale preadolescentilor, fiecare cu propriile caracteristici tribale,propriile sale manii,eroi si secaturi.
Aceasta diferentiere se manifesta si in cadrul populatiei adulte,caci importanta timpului ca sursa de diferentiere intre oameni creste,pe cand cea a spatiului scade.
Teoreticianul James Carey explica aceasta deplasare de la diferentierea spatiala la cea temporala prin progresul comunicatiilor si transporturilor, care reduc la maximum diferenta spatiala. Un al doilea factor,usor de trecut cu vederea, este accelerarea schimbarii, caci este normal ca ,in timp ce ritmul schimbarii mediului exteror creste,deosebirile interne dintr vechi si nou sa devinamai pregnante. De fapt,ritmul acestei schimbari a ajuns atat de uluitor incay chiar si la o diferenta de varsta de cativa ani poate modifica puternic experienta de viata a individului.De aceea,unii frati intre care diferenta nu este mai mare de 3 sau 4 ani au sentimentul subiectiv ca fac parte din generatii total diferite.
Aparitia subcultelor
Pe la mijlocul anilor 50,un mic grup de scriitori si artisti de toate felurile au format un stil de viata original, fiind numiti ”beat” sau ”beatnik”. Caracteristicile sale erau glorificarea saraciei, blugii, sandalele, o predilectie pentru jazz si misticismul oriental si o ura generala fata de societatile bazate pe tehnica. Dupa aparitia acidului lisergic,mai bine cunoscut sub numele de LSD, pe la mijlocul anilor 60 cultul ”beat” s-a trasnformat in subcultul ”hippie”, care in scurt timp a devenit cel mai larg cunoscut pe scena americana.
Totusi,greutatea numarului si-a spus cuvantul,iar subcultul hippie a fost nevoit sa se divizeze ,sa se desparta in filiale.
Pentru un neinitiat, toti tinerii cu parul lung lunt identici, dar totusi in cadrul miscarilor au aparut multe subunitati, aproximativ 20 de grupuri identificabile si distincte,care se deosebeau nu numai prin subtilitati de imbracaminte,dar si prin preocupari. Activitatile lor mergeau de la chefuri cu bere la lectura poeziilor, de la fumatul marijuanei la dansul modern, si adeseori cei ce aderau la un anumit subgrup nu se amestecau cu celelalte. In final, corporatia hippie, ca sa spunem asa, a devenit prea mare pentru a se administra standardizat si a intrat in agonie.
De cateva decenii incoace,asistam la un proces in care subcultele se inmultesc intr-un ritm tot mai rapid si dispar apoi la fel de repede pentru a face loc altora. Se produce un fel de proces metabolic in circulatia sangvina a societatii ,si aceasta se accelereaza tot asa cum se accelereaza si alte aspecte ale interactiunii sociale.
Pentru individ,aceasta face ca problemele optiunii sa atinga un nivel cu totul nou, nu numai pentru ca numarul triburilor creste cu repeziciune.Nici macar pentru ca aceste triburi si subculte se inlocuiesc unele pe altele,se transforma si isi modifica relatiile dintre ele din ce in ce mai repede. Ci,mai ales,pentru faptul ca multe dintre ele nu vor rezista suficient pentru a permite unui individ sa examineze cu luciditate presupusele avantaje sau dezavantaje ale afilierii.
Individul care cauta un anumit sentiment de apartenenta,un gen de legatura cu societatea care sa ii ofere o oarecare identitate ,se misca intr-un mediu confuz,in care obiectivele posibile ale afilierii sunt intr-o miscare ametitoare.El trebuie sa aleaga dintr-un numar din ce in ce mai mare de obiective mobile. Asadar,problemele optiunii cresc nu aritmetic,ci geometric.
Gradul de raspandire al tulburarilor de personalitate ,al nevrozelor si chiar al simplei epuizari psihice in societatea noastra denota ca multor indivizi le-a si devenit greu sa isi elaboreze un stil personal rational,integrat si suficient de stabil. Si totusi,totul ne indeamna sa credem ca aspiratia catre diversificarea sociala ,in paralel cu cea la nivelul bunurilor materiale si al culturii,se afla abia la inceput.
In pofida miturilor care il prezinta intr-o lumina romantica,omul preindustrial a suferit amarnic de pe urma lipsei de optiuni. Desi sentimentalii plang dupa presupusa libertate totala a oamenilor primitivi, dovezile stranse de o serie de antropologi si istorici il contrazic. J Gardner exprima clar aceasta idee: ”Tribul primitiv sau comunitatea preindustriala au cerut de obicei individului o supunere mai profunda fata de grup decat oricare societate moderna.” Dupa cum un membru al tribului temne din Sierra Leone ii povesteste unui sociolog australian: ”Atunci cand populatia temne hotaraste un lucru,noi toti trebuie sa fim de acord cu el,aceasta numim noi cooperare.” Evident,noi numim aceasta supunere totala.
Motivul pentru care omul preindustrial este redus la aceasta supunere zdrobitoare,motivul pentru care membrul tribului temne trebuie sa fie de acord cu tovarasii sai este acela ca nu are de ales.Societatea sa este monopolitica, inca nu a fost impartita intr-o multitudine eliberatoare de parti componente.
Aceasta scindare a organizarii sociale este perfect anal9oaga procesului de crestere din biologie.Embrionii se diferentiaza pe masura ce se dezvolta,formand organe din ce in ce mai specializate.Intregul mers al evolutiei,de la virs la om, face dovada unei inaintari neobosite spre grade de diferentiere din ce in ce mai mari.
Astfel,nu este intamplator faptul ca suntem martorii unor tendinte paralele spre diversitate, in economie,in arta,in invatamant,in cultura de masa si in organizarea sociala insasi. Toate aceste tendinte se unesc si se integreaza intr-un proces istoric incomparabil mai cuprinzator.
E adevarat ca unii oameni continua sa fie zavorati in moduri de viata relativ lipsite de optiuni. Oamenii viitorului,insa,al caror numar creste cu fiecare zi,sunt pusi nu in fata unei selectii, ci a unei supraabundente de optiuni posibile.
De ce poarta motociclistii jachete negre?De e nu cafenii sau albastre?De ce prefera cadrele de conducere din America servieta ”diplomat” celei traditionale? Toate se petrec ca si cum s-ar conforma unui model,incercand sa atinga un ideal definit de o instanta superioara.
Nu stim prea bine de unde provin aceste modele de stiluri de viata,dar stim totusi ca eroii populari si celebritatile,inclusiv personajele imaginare (James Bond,de exemplu) nu sunt cu totul straini de ele.
Marlon Brando,imbracat intr-o jacheta de piele neagra si gonind mandru pe motocicleta, a fost,poate,la originea acestui prototip,cert este insa ca el l-a popularizat.Elvis Presley este cel care a fixat imaginea cantaretului rock zdranganind la chitara,apoi au venit Beatles-ii,cu coafura lor extravaganta si costumele lor exotice. ”una dintre primele functii ale favoritilor publicului-spune Klapp- este de a impune tipuri,care la randul lor vor impune noi stiluri de viata si noi mode.”
In timp ce unele persoane charistmatice pot deveni creatoare de stiluri,stilurile sunt elaborate si plasate in randul publicului de catre societatile sau micile triburi pe care le-am numit subculte. Preluand fondul simbolic brut de la mass media ,ele reunesc itr-un fel sau altul elemente disparate de imbracaminte,opinii si manifestari,formand un tot coerent:
un model de stil de viata. Dupa ce au asmblat un anumit model ,ele trec,ca orice intreprindere serioasa,la plasarea lui,si isi gasesc clienti.
Nu toate subcultele sunt la fel de agresive si de talentate in ceea ce priveste publicitatea, dar cu toate acestea,forta lor de atractie este enorma.Aceasta forta provine din dorinta noastra aproape universala de a ”apartine”.Primitivul resimte un atasament puternic fata de tribul sau. El stie ca ii apartine si ii este greu sa se imagineze rupt de el. Tehnosocietatile sunt totusi atat de mari ,iar complexitatea lor depaseste cu mult puterea de intelegere a oricarui individ,incat el va pastra un anmit sentiment de identitate si contact cu intreaga societate numai integrand-se intr-unul sau altul din subculte. Neputinta de a ne identifica cu unul sau mai multe grupuri de acest fel ne condamna la sentimente de singuratate ,alienare si ineficienta.
Incepem sa ne intrebam ”cine suntem”.
In contrast cu aceasta,sentimentul de a apartine nei celule sociale mai mari decat noi insine ,si totusi suficient de mici pentu a se putea inscriere in limitele noastre de intelegere ,este adeseori atat de minunat incat ne simtim puternic atrasi,uneori chiar impotriva propriului nostru rationament ,spre valorile,atitudinile si stilul de viata preferate de grup.
Si totusi,noi platim pentru avntajele de care ne bucuram.Caci in momentul in care ne afiliem din punct de vedere psihologic la un grup,acesta incepe sa exercite presiuni psihologice asupra noastra.
Constatam ca renteaza sa ”mergem” cu grupul.Acesta ne recompenseaza prin caldura, prietenia si aprobarea sa atunci cand ne conformam stiului de viata ales.Dar ne pedepseste fara mila prin ridiculizare,ostracizare si alte sanctiuni atunci cand ne abatem de la el.
Raspandind modelele preferate,subcultele reclama atentia noastra.Procedand astfel, ele actioneaza direct asupra celei mai vulnerabile trasaturi psihologice pe care o avem,si anume parerea despre noi insine.”Veniti cu noi,soptesc ele,si veti fi mai mare,mai bun, mai eficient,mai respectat si mai putin singur.” Alegand unul din subcultele ce se prolifereaza cu repeziciune,nu vom sesiza decat foarte vag faptul ca identitatea noastra va fi modelata de decizia noastra,dar vom simti urgenta acuta a apelurilor lor repetate.Suntem asaltati din toate partile de promisiunile lor psihologice.
In momentul alegerii semanam cu turistul care se plimba pe Bourbon Street. In timp ce hoinareste prin fata bombelor si barurilor deochetate,portarii il apuca de brat ,il fac sa se rasuceasca si deschid pentru el o usa pentru ca el sa poata surprinde o imagine ademenitoare a stripteasului de pe scena din spatele barului.Subcultele fac efortul de a ne acapara si de a ne satisface capriciile pe cai mult mai sigure si mai subtile decat cele nascocite vreodata pe Madison Avenue.
Ceea ce ofera ele nu este pur si simplu spectacolul unei bucati de carne,al unui nou sapun sau al unui nou detergent .Ele nu ofera un produs,ci un superprodus. Ingredientul miraculos, componenta exclusiva ,singurul lucru pe care il ofera grupurile si pe care ceilalti nu pot sa-l faca este o slabire a incordarii provocate de abundenta de alternative.Caci ele ofera nu un produs sau o idee unica, ci o modalitate de a organiza toate produsele si ideile,nu o marfa unica,ci un intreg stil,o serie de linii calauzitoare care il ajuta pe individ sa reduca complexitatea crescanda a optinuii la proportii rezonabile.,sa gaseasca un principiu organizatoric,un stil de viata.
Adeseori nu sesizam momentul cand optam pentru un stil de viata dat. Hotararea de a fi un Cadr de conducere sau un Militant negru sau un Intelectual este rareori rezultatul unei analize exclusiv logice.Si ,de asemnea,decizia nu este luata deschis,dintr-o data
De fapt,cei mai multi dintre noi nu ne gandim la vietile noastre ca la un stil de viata si adeseori ne este chiar greu sa vorbim despre el cu obiectivitate.Ne este si mai greu sa precizam scara valorilor incluse in stilul nostru.Sarcina asta implica o dubla dificultate ,deoarece multi dintre noi nu adoptam un stil integrat unic,ci un amestec de elemente luate din mai multe modele diferite.
Aceasta idee devine limpede daca analizam modul in care sunt ,de fat,facute asemenea optiuni.O pereche de tineri casatoriti care se apuca sa isi modeleze apartamentul vede literalmente sute de lampi diferite-scandinave,japoneze, franceze,lamp tiffany,felinare de vant,zeci de dimensiuni diferite inainte de a alege,de exemplu,lampa tiffany.
Trecand in revista o lume de posibilitati,ei se opresc asupra uneia dintre ele. In raionul de mobila exploreaza iarasi o serie de alternative si apoi se decid pentru o masa victoriana. Aceasta procedura de explorare-alegere se repeta apoi la cumpararea covoarelor,a canapelelor ,a perdelelor etc. De fapt,ei folosesc aceeasi procedura nu numai la mobilarea locuintei,ci si cand e vorba de adoptarea ideilor,a prieteniilor si chiar a vocabularului pe care il folosesc si a valorilor pe care si le insusesc.
Desi societatatea il bombardeaza acum pe individ cu o multime pestrita de alternative,aparent fara niciun fel de ordine,alegerile facute nu sunt catusi de putin intamplatoare.Consumatorul,fie el de mese sau de idei,vine inarmat cu o serie de gusturi si preferinte prestabilite.
…………………………………………..
………………………………………….
…………………………………………
Bibliografie
–Alvin Toffler, ”Socul Viitorului”
