
citesc din cartea lui o. paler zeci de minute, total cuprinsa si muta de uimire in fata ideilor lui. apoi, la fel de usor, fac o pauza si ma las absorbita de videoclipul Maroon5 cu Rihanna. Capilul carei civilizatii ciudate sunt?! ....
daca mai aveti timp,mai opriti-va si la cate o poezie ...
NINSOARE DE ADIO
ADRIAN PĂUNESCU
Aseară când ne despărțeam, aseară,
Tot mai era un pic de primăvară,
Și-acum aruncă ochii pe fereastră,
A viscolit pe despărțirea noastră.
Distanța s-a-nmulțit cu alb de moarte
Departe s-a făcut tot mai departe,
Și ninge între noi ninsoare mare
Ninsoare de sfârșit de calendare.
Și ochii nu mai au ce să mai vadă
Doar urme de jivine prin zăpadă,
De ocnă-i viscolul ce-mi arde rana
Și-ascult de sub zăpezi Siciliana.
Și vor veni dezastre de tot felul
Precum anunță trist violencelul,
Și harpa, și pianul mă omoară,
Reverberându-mi fulgii de afară.
Mai latră undeva de frig un câine,
Dar tu ce faci în ziua fără mâine,
De fapt de ce te-ntreb când eu din mine
Mi-am interzis să știu de-i rău sau bine.
Și a venit ninsoarea alb-albastru
Să parafeze totul cu dezastru,
Să iasă lupi, agenții foamei sure,
Din fiecare pâlcuri de pădure.
Să vină, prin orașe, mari dihănii
Și caii aburind să tragă sănii,
Și poșta în aceste vremuri stranii
Să-ntârzie cu lunile și anii.
Sî vezi și tu ce strigăt tragic este
“Să nu-mi mai dai de tine nicio veste”,
Deocamdată ninge praf de rază
Și drumurile noastre se blochează.
Nici nu mai știu de-i noapte sau e ziuă,
E doar ninsoarea noastră de adio.
Noaptea asta sufletul tau nu imi mai curge prin vene,
e plecat departe, obosit sa tot caute-n vreme
nimicuri, si clipe si oglinzi mincinoase.
Le-a gasit,le-a spart si-a tipat ca din gura de sarpe.
Pe naiba! Ce mint eu aici, cand pe el nu l-a auzit nimeni?
Doar s-a schimonosit un pic, a plans, a tusit si-a uitat sa se-nchine.
Maine o ia de la capat, respectand rutina ritual, care de multa vreme
Ii face trecerea calvar.
Se minte pe sine,ii minte pe altii, dar nu mai conteaza, in
Coji seci se-nchid si se au tot ca fratii.
s-a dus clipa lui, visarea a prins miros de haina mucegaita,
nici curaj nu mai are sa declare ca a fost vreodata faurita.
Ca se vedea aievea prin alte parti mai pline de viata,
de lumina si d-alte prostii d-astea siropoase.
................
cu rima sau fara, plangeri pentru zile ploioase.
George Orwell got it backwards. Big Brother isn’t watching. He’s singing and dancing.He’s pulling rabbits out of a hat.Big Broters is busy holding ypur attention every moment you’re awake.It’s worse then being watched.With the world always filling you,no one has to worry about what’s in your mind.With everyone’s imagination atrophied,noone will ever be a threat to the world.
Now people hear a commercial for sour cream chips and rush out to buy.but now they call this free will.
Here in your mind you have complete privacy. Here there's no difference between what is and what could be.
CHUCK PALAHNIUK, Choke
It's only after you've lost everything that you're free to do anything.
CHUCK PALAHNIUK, Fight Club
The first step — especially for young people with energy and drive and talent, but not money — the first step to controlling your world is to control your culture. To model and demonstrate the kind of world you demand to live in. To write the books. Make the music. Shoot the films. Paint the art.
CHUCK PALAHNIUK, online lecture, Dec. 5, 2004
Acasa. Trecut un pic de zece ale serii, cu laptopul pe banca in curte. Un pic racoare, un vant usor, latrat de caini prin vecini, flori de liliac pe masa. Un pahar de vermut de la mama.
e locul unde mi-am petrecut serile de copil,cu ochii pe cer si fara frica de intuneric, adulmecand aroma ierbii. Desigur,atunci mi se parea ca stau. Si nu fac nimic. Era liniste si pace,nu aveam nevoie de altceva. Pe banca unde am stat atatea dupa amiezi citind pana cand frigul serii ma trimitea in casa ,sa ma infasor in haine groase si lalai. Apoi ma urcam usor in par,cu miscarile pe care le repetasem ani in sir,pe aceleasi crengi,mangaind aceeasi scoarta.acolo sus e si mai liniste,doar cateva acoperisuri se profileaza pe orizont, cateva lumini,cateva povesti indepartate. Ce-mi pasa? Eu sunt cu ale mele, cu eroii mei, cu bataile inimii. Si atat.
Atunci nici nu existau amintirile cu voi, cu fiecare zuluf din parul lui carliontat, cu profii din liceu, cu privirea ta indignata. Atunci nu stiam cat o sa iubesc, cat o sa uit, cat n-o sa-mi pese. Stiam doar sa vorbesc cu omul al carui nume e rau curgand lin printre pietre, sa reconstruim vorba cu vorba vechile lumi, vechile intrebari. Da, la varsta ceea orice copil e filozof. Si am profitat de asta. Apoi, am uitat si de el, cand grijile si pletele albe i-au amintit ca nu mai e copil. Am trecut mai departe, cu indiferenta cu care un pusti arunca o piatra dupa ce a gasit una mai colorata. De la om la om, de la poveste la poveste. pana cand incepi sa cauti tot felul de scuze pentru a nu te mai simti vinovat ca nu mai esti tu. Apoi iti amintesti ca erai sigur ca vei muri, atunci cand nu vei mai cauta oameni, deslusi detaliile, cand nu vei mai vorbi cu florile si nu vei mai da fiecarei atingeri un inteles. Si ai murit. Ai intrat in trup.
INSTRUCTIA SI EDUCATIA
(extras din Gustave le Bon, Psihologia multimilor)
Printre ideile dominante ale epocii noastre,pe primul plan se afla ideea ca un rezultat sigur al instructiei este acela de a-I face pe oameni mai buni si chiar de a-I face egali.
Prin simpla repetare,aceasta afirmatie a sfarsit prin a deveni una dintre cele mai de neclintit dogme ale democratiei.Este la fel de inatngibila acum,precum erau odininioara dogmele Bisericii.
Mai multor filozofi eminenti,lui Herbert Spencer mai ales,nu le-a fost deloc greu sa arate ca instructia nu-l face pe om nici mai moral,nici ma fericit,ca ea nu-I schimba nici instinctele,nici pasiunile ereditare,si ca poate deveni,rau directionata,mai mult daunatoare decat utila. Statisticienii au venit sa confirme aceste pareri,spunandu-se ca,o data cu generalizarea instructiei criminalitatea creste,ca cei mai mari dusmani ai societtaii,anarhistii,se recruteaza adeseori dintre absolventii de scoala.
Desigur,nimeni n-a sustinut vreodata ca instructia bine directionata nu ar putea da rezultate practice deosebit de utile,daca nu pentru a ridica moralitatea,cel putin pentru a dezvolta capacitatile profesionale.Din nefericire,mai ales popoarele latine,mai ales de cateva zeci de nai incoace, si-au bazat sistemul de instructie pe principii extreme de defectuoase.
Primul pericol al acestei educatii este de a se baza pe o eroare psihologica fundamentala: sa-ti inchipui ca recitarea manualelor dezvolta inteligenta.Din acest moment toti cauta s ainvete cat mai mult posibil,si de la scoala primara pana la doctorat sau la examenul de capacitate,tanarul nu face decat sa ingurgiteze continul cartilor,fara sa-si exerseze niciodata judecta si intiativa.Pentru el,instructia consta in a recita si a asculta. “A invata lectii,a stii pe de rost o gramatica sau un compendiu,a repeat bine, a imita bine- scria un vechi ministru al Instructiei publice- iata o prea placuta educatie,in care intreg efortul este un act de credinta fata de inafailibilitatea mentorului,care nu reuseste decat sa ne dimineze si sa ne faca neputinciosi.”
In loc sa pregateasca oamenii pentru viata,scoala nu ii pregateste decat pentru functii publice,unde reusita nu cere niciun strop de initiativa. Statul care fabrica, prin intermediul manualelor, cohorte intregi de titrati nu poate folosi decat un mic numar dintre ei si e nevoit sa ii lase pe ceilalti fara slujba. Trebuie deci sa se resemneze sa-I hraneasca pe primii si sa ii aiba ca dusmani pe ceilalti.
Cum poate instructia profesionala s adezvolte inteligenta la un nivel pe care instructia clasica nu il atinge niciodata? Taine a aratat-o extreme de bine in randurile urmatoare:
“Ideile nu se formeaza decta in mediul lor natural,evolutia germenului este determinate de nenumaratele impresii pe care tanarul le primeste zilnic in atelier,in mina, la studio,pe santier,la spital,la vederea uneltelor,in prezenta clientilor,a procesului si produsului muncii :iata mici perceptii specifice ochiului,urechilor,mainilor si chiar mirosului, care primate involuntar si elaborate pe tacute, se structureaza intr-insul pentru a-I sugera,mai devreme sau mai tarziu, o anumita combinatie noua, o simplificare, o perfectionare sau o inventie. De toate aceste contacte pretioase tanarul este privat,si tocmai la varsta fecunda:
Timp de sapte sau opt ani este sechestrat intr-o scoala,departe de experienta directa si personala care i-ar fi dat notiunea exacta si vie a lucrurilor.
…Cel putn noua din zece isi irosesc fortele si timpul mai multi ani din viata,anii eficienti,importanti sau chiar decisivi : socotiti jumatate sau doua treimi dintre cei care se prezinta la examene,vreau sa spun pe cei respinsi,apoi printre cei admisi , cu grade,cu certificate de studii si diploma, socotiti inca o jumatate sau doua treimi,vreau sa spun pe cei surmenati. Li s-a cerut prea mult impunandu-li-se ca,in cutare zi,pe un scaun sau in fata unei table,sa fie timp de doua ore si pentru o anumita categorie de stiinte, enciclopedii vii ale intregii cunoasteri omenesti.Intr-adevar,ei au fost sau aproape au fost in acea zi,timp de doua ore,dar o luna mai tarziu nu vor mai fi, ei nu vor putea trece din nou examenul deoarece cunstintele dobandite,fiind prea multe si prea grele,le scapa neincetat din minte.
Puterea minti lor a slabit,seva fecunda a secat.Un om format isi face aparitia,dar adeseori este un om sfarsit. Acesta, om serios,, casatorit,resemnat sa se invarta in cerc si vesnic in acelasi cerc,ramane cantonat in atributiile sale restranse,pe care le indeplineste correct,si nimic mai mult.”
Si marele filozof ajunge la urmatoarea concluzie privind inconvenientele crescande ale vietii si acestui model de educatie:
“La cele trei nivele de instructie,in copilarie,adolescenta si tinerete, pregatirea teoretica din scoli,prin intermediul artilor, s-a prelungit si supraincarcat- in vederea obtinerii gradului,diplomei,certificatului de studii- recurgandu-se totodata la cele mai rele mijloace: aplicarea unui regim antinatural si antisocial,intarzierea excesiva a uceniciei practice,internat, antrenament artificial si indopare mecanica, suprasolicitare, fara a se lua in considerare perioada care va urma, a vasrtei adulte si a indatoririlor barbatesti pe care omul format le va exercita, de mediul social la care va trebui sa se adapteze fara sa fie in prealabil pregatit.
Aceasta inzestrare indispensabila nu-I este nicidecum oferita de scolile noastre,prin urmare,intrarea sa in lume reprezinta,cel mai adesea,un sir de incercari
dureroase , el ramanand marcat pentru mult timp.
Invatatura data tineretului unei tari lasa se se intrevada destinele acestei tari.Educatia generatiei actuale indreptateste cele mai negre previziuni”
Concluzionez prin a adauga ca sociologul Gustave le Bon considera ca instructia si educatia sunt factori fundamentali care ghideaza opiniile ,credintele si mai departe viitorul multimilor. Desi cartea sa a fost scrisa cu mai bine de un secol in urma , problemele expuse sunt de actualitate.