duminică, 14 martie 2010

Recapitulari



December 15, 2008 •
1.

Pe omenire o doare-n fund de soarta ta. Ce, când ţi-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta, ai urlat că eşti fericit? Şi chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta.”

M. Sorescu-Iona.

Lasand deoparte tonul umoristic si situatia particulara in care se refera,adevarul acestei premise e tragic.

Care-i esenta omului?ne intreba azi (retoric,desigur) domnul profesor de filosofie..A spune ca omul este un “animal biped fara blana si cu unghii late” nu surprinde in niciun caz esenta,desi partea cu “domnule mamifer” m-a amuzat.


2.

Pirandello -Unul,Niciunul si o Suta de mii

•December 9, 2008

... în fine, dacă vreodată băgaţi puţin de seamă că nu sunteţi pentru ceilalţi chiar acelaşi care sunteţi pentru voi, ce faceţi? (Fiţi sinceri.) Nimic nu faceţi, sau prea puţin. Consi­deraţi, cel mult cu o siguranţă de nezdruncinat, că cei­lalţi nu v-au înţeles bine, nu v-au judecat bine, şi gata. Dacă vă deranjează, încercaţi să schimbaţi judecata asu­pra voastră, dând explicaţii, făcând clarificări; dacă nu, o lăsaţi baltă, daţi din umeri şi spuneţi: „O, asta e, eu am conştiinţa mea şi-mi ajunge.

~~~Acolo unde imaginea din ochii
celorlalţi nu ne aju­tă să constituim pentru noi realitatea a ceea ce
vedem, ochii noştri nu mai ştiu ce văd, iar conştiinţa noastră se
rătăceşte deoarece ea, pe care o credeam cea mai in­timă parte a
noastră, înseamnă de fapt ceilalţi în noi; şi nu ne mai putem simţi
singuri.~~~

~~Nu vă puteţi cunoaşte decât când vă aşezaţi
în­tr-o poziţie anume: statuie, nu vie. Când trăieşti, trăieşti şi nu
te vezi. A te cunoaşte înseamnă a muri. Dumneavoastră staţi şi vă
uitaţi atâta în oglindă, în toate oglin­zile, deoarece nu trăiţi; nu
ştiţi, nu puteţi sau nu vreţi să trăiţi. Vreţi să vă cunoaşteţi prea
mult, şi nu trăiţi.~~

Pirandello pentru mine a fost o revelatie.

3.

Alexis Zorba- Nikos Kazantzakis

•February 20, 2009

”O zbughi afara,incepu sa topaie,se dadu de-a dura prin iarba ,ca un manz de primavara.

Soarele isi facuse aparitia.Am intins palmele sa se incalzeasca.Crengile inmugureau,piepturile se umflat,sufletul inflorea si el ca un copac,simteai ca sufletul si corpul sunt plamadite din aceeasi substanta.

Zorba se ridicase,cu oarul plin de roua si pamant.

-Iute,jupane!imi striga el,sa ne imbracam,sa ne facem ferchesi.Azi e sfestania.Popa si dregatorii satului se vor grabi sa vina.Daca ne-ar vedea tavalindu-ne prin iarba,ce rusine pentru Societate!haide,sa scoatem gulerele scrobite si cravatele!Sa scoatem mastile de oameni seriosi!Nu face nimic daca n-ai cap,palarie sa ai.Jupane,lumea asta merita un scuipat.”

O carte minunata,un personaj pe care il indragesti cu siguranta, care are raspunsurile cele mai firesti la marile intrebari ale vietii.Un om care s-a regasit pe sine,iesit din ceata pe care pe care o aduna in jurul sau omul modern.

De asemenea, filmul are un prestigiu binemeritat, prin formidabila interpretare a lui Anthony Quinn.

Niciun comentariu: