INSTRUCTIA SI EDUCATIA
(extras din Gustave le Bon, Psihologia multimilor)
Printre ideile dominante ale epocii noastre,pe primul plan se afla ideea ca un rezultat sigur al instructiei este acela de a-I face pe oameni mai buni si chiar de a-I face egali.
Prin simpla repetare,aceasta afirmatie a sfarsit prin a deveni una dintre cele mai de neclintit dogme ale democratiei.Este la fel de inatngibila acum,precum erau odininioara dogmele Bisericii.
Mai multor filozofi eminenti,lui Herbert Spencer mai ales,nu le-a fost deloc greu sa arate ca instructia nu-l face pe om nici mai moral,nici ma fericit,ca ea nu-I schimba nici instinctele,nici pasiunile ereditare,si ca poate deveni,rau directionata,mai mult daunatoare decat utila. Statisticienii au venit sa confirme aceste pareri,spunandu-se ca,o data cu generalizarea instructiei criminalitatea creste,ca cei mai mari dusmani ai societtaii,anarhistii,se recruteaza adeseori dintre absolventii de scoala.
Desigur,nimeni n-a sustinut vreodata ca instructia bine directionata nu ar putea da rezultate practice deosebit de utile,daca nu pentru a ridica moralitatea,cel putin pentru a dezvolta capacitatile profesionale.Din nefericire,mai ales popoarele latine,mai ales de cateva zeci de nai incoace, si-au bazat sistemul de instructie pe principii extreme de defectuoase.
Primul pericol al acestei educatii este de a se baza pe o eroare psihologica fundamentala: sa-ti inchipui ca recitarea manualelor dezvolta inteligenta.Din acest moment toti cauta s ainvete cat mai mult posibil,si de la scoala primara pana la doctorat sau la examenul de capacitate,tanarul nu face decat sa ingurgiteze continul cartilor,fara sa-si exerseze niciodata judecta si intiativa.Pentru el,instructia consta in a recita si a asculta. “A invata lectii,a stii pe de rost o gramatica sau un compendiu,a repeat bine, a imita bine- scria un vechi ministru al Instructiei publice- iata o prea placuta educatie,in care intreg efortul este un act de credinta fata de inafailibilitatea mentorului,care nu reuseste decat sa ne dimineze si sa ne faca neputinciosi.”
In loc sa pregateasca oamenii pentru viata,scoala nu ii pregateste decat pentru functii publice,unde reusita nu cere niciun strop de initiativa. Statul care fabrica, prin intermediul manualelor, cohorte intregi de titrati nu poate folosi decat un mic numar dintre ei si e nevoit sa ii lase pe ceilalti fara slujba. Trebuie deci sa se resemneze sa-I hraneasca pe primii si sa ii aiba ca dusmani pe ceilalti.
Cum poate instructia profesionala s adezvolte inteligenta la un nivel pe care instructia clasica nu il atinge niciodata? Taine a aratat-o extreme de bine in randurile urmatoare:
“Ideile nu se formeaza decta in mediul lor natural,evolutia germenului este determinate de nenumaratele impresii pe care tanarul le primeste zilnic in atelier,in mina, la studio,pe santier,la spital,la vederea uneltelor,in prezenta clientilor,a procesului si produsului muncii :iata mici perceptii specifice ochiului,urechilor,mainilor si chiar mirosului, care primate involuntar si elaborate pe tacute, se structureaza intr-insul pentru a-I sugera,mai devreme sau mai tarziu, o anumita combinatie noua, o simplificare, o perfectionare sau o inventie. De toate aceste contacte pretioase tanarul este privat,si tocmai la varsta fecunda:
Timp de sapte sau opt ani este sechestrat intr-o scoala,departe de experienta directa si personala care i-ar fi dat notiunea exacta si vie a lucrurilor.
…Cel putn noua din zece isi irosesc fortele si timpul mai multi ani din viata,anii eficienti,importanti sau chiar decisivi : socotiti jumatate sau doua treimi dintre cei care se prezinta la examene,vreau sa spun pe cei respinsi,apoi printre cei admisi , cu grade,cu certificate de studii si diploma, socotiti inca o jumatate sau doua treimi,vreau sa spun pe cei surmenati. Li s-a cerut prea mult impunandu-li-se ca,in cutare zi,pe un scaun sau in fata unei table,sa fie timp de doua ore si pentru o anumita categorie de stiinte, enciclopedii vii ale intregii cunoasteri omenesti.Intr-adevar,ei au fost sau aproape au fost in acea zi,timp de doua ore,dar o luna mai tarziu nu vor mai fi, ei nu vor putea trece din nou examenul deoarece cunstintele dobandite,fiind prea multe si prea grele,le scapa neincetat din minte.
Puterea minti lor a slabit,seva fecunda a secat.Un om format isi face aparitia,dar adeseori este un om sfarsit. Acesta, om serios,, casatorit,resemnat sa se invarta in cerc si vesnic in acelasi cerc,ramane cantonat in atributiile sale restranse,pe care le indeplineste correct,si nimic mai mult.”
Si marele filozof ajunge la urmatoarea concluzie privind inconvenientele crescande ale vietii si acestui model de educatie:
“La cele trei nivele de instructie,in copilarie,adolescenta si tinerete, pregatirea teoretica din scoli,prin intermediul artilor, s-a prelungit si supraincarcat- in vederea obtinerii gradului,diplomei,certificatului de studii- recurgandu-se totodata la cele mai rele mijloace: aplicarea unui regim antinatural si antisocial,intarzierea excesiva a uceniciei practice,internat, antrenament artificial si indopare mecanica, suprasolicitare, fara a se lua in considerare perioada care va urma, a vasrtei adulte si a indatoririlor barbatesti pe care omul format le va exercita, de mediul social la care va trebui sa se adapteze fara sa fie in prealabil pregatit.
Aceasta inzestrare indispensabila nu-I este nicidecum oferita de scolile noastre,prin urmare,intrarea sa in lume reprezinta,cel mai adesea,un sir de incercari
dureroase , el ramanand marcat pentru mult timp.
Invatatura data tineretului unei tari lasa se se intrevada destinele acestei tari.Educatia generatiei actuale indreptateste cele mai negre previziuni”
Concluzionez prin a adauga ca sociologul Gustave le Bon considera ca instructia si educatia sunt factori fundamentali care ghideaza opiniile ,credintele si mai departe viitorul multimilor. Desi cartea sa a fost scrisa cu mai bine de un secol in urma , problemele expuse sunt de actualitate.
