duminică, 2 aprilie 2017

Primăvară nenumărată

Şi-au pătruns in mine. Şi ticul, şi tacul.
De-atunci îmi vâjâie mereu urechea dreaptă.

Am descoperit ieri că tot postez, ocazional, din 2008.
Dar nu de-asta sunt aici. Încep mâine un capitol nou, şi vreau să îmi amintesc că am avut emoţii. Şi aşteptări. Şi nici n-am apucat să îmi iau la revedere, atât de repede s-au rostogolit lucrurile.
Momentan nu ştiu ce mă aşteaptă, şi totul pare nou, provocator. Peste câteva luni totuşi se va instala normalul (sper ca nu şi rutina), şi aş vrea să îmi amintesc de senzaţia şi aşteptările de azi.
Nu strică niciodată să te întorci la punctul 0, să arunci o privire ansamblu, şi să mai corectezi deviaţia, cât se poate.
Pe lângă asta, e copleşitor de primăvară afară şi înăuntru. Cât de mult ne afectează anotimpurile?

Niciun comentariu: