Intalniri cu trecutul.

Lasi masina la spalatorie 30 minute. Acolo, la iesire din oras. Tonomatul de cafea e stricat, baterie la telefon nu ai. Asa ca.. deschizi ochii si te uiti in jur. Un turn batran de caramida, pe care l-ai privit cu mirare de fiecare data cand treceai prin zona. Sa mergem mai aproape?  Poate ne spune mai multe... despre un rost de demult, despre oamenii care acum jumatate de secol  isi iscaleau numele pe caramida. "Acest salcam din gradina.. aleia-i de liliac"?!  Se darama.

worldwide-ul din www

 

Ce-ai zice daca ai avea acces instant la manuscrise unice, care acopera o mie de ani de istorie? Daca ai avea ocazia sa vezi acum cartile  medievale  despre care ai invatat la scoala?  Daca, de exemplu, esti profesor de matematica si ai avea posibilitatea sa vezi un manuscris original al lui Arhimede?    Am descoperit un proiect minunat, creat de oameni care au inteles ca, desi o carte o protejezi cel mai bine in spatele unei vitrine de sticla in mediu controlat, intelepciunea  continutului ei trebuie sa fie accesibila tuturor. 

     Munca depusa pentru a realiza acest lucru e imensa, facuta cu dragoste, si inlesnita de folosirea inteligenta a tehnologiei. Mai multe detalii aici.   

        Si daca vrei sa frunzaresti bibilioteca minunata de care vorbeam, accesul e gratuit, la The Walters Art Museum.    

Remitentele, bani impaturiti cu dragoste

  Dilip Ratha-- Forta ascunsa a economiei mondiale: a trimite bani acasa. (prezentare Ted aici )

 In 2013, imigrantii au trimis acasa, la familie si prieteni, 413 miliarde dolari , de trei ori mai mult ca ajutorul international acordat tarilor sarace. Acesti bani au un rol vital in viata celor care ii primesc, si au un rol major in economia statelor de destinatie.
   Toate bune si frumoase, doar ca pentru unii, nevoia celorlalti de a trimite bani acasa a devenit o afacere profitabila, taxele fiind, in medie, de 8%.
 Recomand prezentarea dlui Dilip Ratha.  (sper ca va fi subtitrata curand).

“Deşi lucrătorii migranţi sunt, într-o mare măsură, afectaţi în mod advers de creşterea lentă înregistrată la nivelul economiei globale, volumul remitenţelor a rămas la valori care s-au schimbat foarte puţin, ceea ce este remarcabil, oferind un sprijin vital nu doar familiilor sărace, dar constituind şi o sursă constantă şi viabilă de venit în valută străină pentru multe ţări sărace care primesc aceste remitenţe,” a declarat Hans Timmer, Director al Grupului Băncii Mondiale pentru Perspective de Dezvoltare.

Departe

"Concediu" suna prea oficial, de oameni mari, suna planuit. Vacanta e o fuga, o cufundare in altceva. Vreau sa ma sufoc cu timpul liber.

Tabara de vara

        Oameni obositi, cu dor de casa si satui de stat departe. Glume si priviri complice, injuraturi la fiecare impotmolire si mult haz de necaz.
     Se pregateste o excursie noua. O mlastina mocirloasa, unde ne vom afunda la fiecare pas, pana va veni soarele. Atunci ma astept sa fim martorii unei minuni, daca ne vom lua ochii de la bocancii care ne baltesc in picioare si ne vom uita spre curcubeu.
 

raison d'etre

              De parca ai fi o pana in vant. De parca nu ai putea lua pauza si degetele trebuie sa alunece. Pe o hartie, o panza, sau pe insuportabila tastaura, cu ritmul ei intrerupt.                                                                               Tastele se uita la mine suparate, se simt folosite. Oare ele stiu ca formeaza cuvintele? Oare se simt singure, cand de fapt singura implinire o aduc doar impreuna?dar nu le putem spune.. atuni s-ar inghesui toate, tumult sub degetele noastre, si cuvintele ar muri, sufocate de litere inutile. 

ramuri

           

Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei,  între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai  facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, aşa  cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. 
      De   când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.
         (Sorescu, Iona)

Amintiri de la Polul Est

Polul Est, copii, e un loc magic, unde din cand in cand, in anumite conditii, ai ocazia sa evadezi. Desigur, e o vacanta mai speciala, cu program prelungit, unde fiecare participant interpreteaza un rol de dimineata pana seara, apoi se relaxeaza cu un gratar sau cu o plimbare pe plaja. Locul acesta nu e prieten cu Somnul, iar Mos Ene ne viziteaza mereu pe fuga, speriat de urletele marii. 

Caci, dintotdeauna, Marea a fost  stapana aici, pe linia orizontului, pe curentii de aer,pe urmele din nisip, pe visele noastre, pe ultimul fum de tigara.

  Dar aveti mare grija! Daca va lasati cuprinsi de vraja locului, riscati sa uitati cine sunteti si de unde ati venit, si veti deveni sclavi ai orizontului nesfarsit, asemeni stafiilor scoicilor ingropate in nicip.

in echilibru.

     Spune-mi un cuvant care conteaza. A trecut prea repede ziua, anul. Culorile se amesteca. E luna plina azi? 

Jazz si aroma de pina colada. Ceai, mai exact.  Urmeaza ceva. Stres, stangacie, oameni veseli sau ursuzi, cate un rasarit pe mare in fiecare dimineata, nisip si mult albastru. Frumos. somn. Jazz. 

  Noapte buna, o sambata nesfarsita tuturor!

Primavara

.

Ploaie.Martie.

Dimineti de weekend

Un playlist de dimineti ploioase:  Skye  

Si fotografiile pentru azi.

Iesim din casa

Mi-am propus sa fac o lista cu ce gasesc interesant de facut prin bucuresti , pe termen scurt si mediu, pe care o voi actualiza constant.
 Pt martie:

• Piesa Tom si Jerry, la teatrul Metropolis (am vrut sa merg azi, dar nu mai aveau bilete)  adresa eveniment
• concert Taxi 15 ani
• Noaptea lunga a filmelor scurte la gradina botanica ,28 iunie 
• Festivalul luminii, 17.05, parc Carol 

Foaia alba. posibilitati infnite.

 O foaie alba. Asta e tot ce ai. Ai totul.  Ma uitam la un copac azi. Ramuri mari, din care se ramificau apoi crengute mici si slabe, nenumarate, parca impungeau aerul. Apoi mi-a venit o imagine ciudata.. ma intrebam daca toate acele crengute, liniute negreu, au ceva in comun, in afara de trunchuil mare din care provin toate..? daca punctul din varful celei mai fragile crengute se poate atinge vreodata cu punctul din varful altei crengute, aflata la cativa metri departare. Si in timp ce le priveam conturul zugravit pe  albastru, mi-am imaginat spatiul negativ. matricea. Copacul, cu toate ramurile dantelate, a fost turnat in matricea aerului.  Astfel incat, fiecare punct ce intrsecteaza varful crengutelor cu spatiul din jur e de fapt parte a aceluiasi material, ce se intersecteaza prin puncte de o anumita densitate cu sine insusi.  

Astfel, cand avem o foaie alba, de fapt nu e goala, ci e plina de infinitul posibilitatilor  ce nu au cazut prada selectiei. Care asteapta sa treaca prin filtru. Filtrul nostru, asa cum il facem noi. Mai departe, un scriitor nu alege ce sa scrie, ci doar pune conditii pentru a selecta: calitative, de perspectiva, de excludere. Nu stim exact ce sa scriem, dar stim ca nu vrem sa fie ingrozitor de trist. Booom, au disparut toate povestile despre sperante distruse si morti nemeritate.  Nu vrem sa fie monden, deci booom, dispar ..si tot asa. Desigur, cu excluderi specifice nu ajungi nicaieri, trebuie sa faci o sita mai deasa.  Nu bag mana in foc totusi ca functioneaza chiar asa, dar e intrucatva corect. Mai departe, se ajunge la momentul cand filtrul il ai deja format, si doar il aplici.  Filtrul e format din cunostintele tale, atitudinile, stilul.   Hai sa revenim la foaia desertica, alba si goala. Cu infinitul de posibilitati. Dar infinitul rece si indepartat nu te linisteste cu nimic, ba din contra. Noi nu vrem plaja, vrem grauntele de nisip. Pe care le putem numara, aranja in gramajoare si putem face calcule probabilistice cu ele.  Asa. Ne scuturam din ameteala infinitului, ne cautam un adapost. 

Uite aici, in barul asta studentesc.  Mese ingramadite, studenti la 18-23 ani, varsta cand par atat de seriosi unii si totusi stii ca de cele mai multe ori e doar o masca               , si majortatea sunt gata sa se lase impresionati si subjugati de oricine cu siguranta de sine, sunt atat de disperati dupa un crez si-un scop sau o cauza. Asa, asta e atmosfera. Un bar studentesc, lejer, fara fite, cu acorduri rock pe fundal, o perdea de fum acceptabila, clinchet de sticle de bere si zumzet de vorbe. Mai departe.. sau mai bien zis, mai aproappe. Avem nevoie de o persoana, cu care ne putem identifica. Nu vrem sa fim o constiinta nedefinita in desert,nu? Nu putem fi nici dara de sperante confuze care se aduna cu fiecre suflu de fum, chiar daca pare atat de concreta incat o putem simti plutind pe piele. Nuu, vrem ceva si mai concret, cu greutate.  Un om. Un barbat, la masa de langa usa. Singur, asa cum ii sade bine unui observator. Nu iti dai seama din prima daca e in interiorul sau in exteriorul atnosferei de acolo.  Poate nici el nu stie, dar totusi sta acolo. Nu e in alta parte, e sngur acolo. Fredonand un pic de alice cooper, sorbind din a doua bere.  E cu cativa ani mai mare decat stundentii astia ingrozitor de tineri de aici, si nu stie exact ce cauta el aici. Ar putea fi cu prietena la un eveniment mai matur prin centru, poate la teatru. Ar putea fi acasa. Ar putea fi cu colegii de munca, tot la o bere, dar intr-un local mai de doamne-ajuta. Dar vine aici, e a doua oara, prima data a fost din intamplare. Si ceva il tine aici. E muzica buna. E tineretea si avantul lor. E meniul ala facut la misto, ca si cum nici patronii nu ar lua localul in serios, ca si cum nu ar avea impozite si chiria de platit.  Si de ce e singur? Nu ar stii pe cine sa mai aduca, sa fie sigur ca nu ar judeca in niciun fel locul. E uimit in continuare de cat de frumosi sunt toti, chiar si asa, sau chiar datorita stangaciei lor vesele.  Acestia snt oamenii seriosi de maine. Doamnele de la birouri, cu cerceii si medalioanele lor, cu copiii la scoli private. Sau vanzatoarea de covrigi de la metrou. Sau medicul la care iti vei trata boala. Sau agentul imobiliar. Sau sotul adulter. Sau  inginerul, actorul, sotul perfect si cel care nu si-a mai vizitat mama de 3 ani. Dar vor fi ceva, nu studenti, fara reducerile lor la transport, fara intrarile lor libere la muzee pe care nu le viziteaza. O sa uite de temele la management si profii vor fi doar zei prafuiti, lipsiti de putere si doleante.  Si de-asta strainul nostru singuratic nu isi poate lua ochii de la ei in seara asta.  Oare s-ar schimba cu ceva lucrurile daca ei ar stii ce sunt? Daca s-ar vedea asa, coca pusa la dospit? Sau ar actiona altfel daca ar stii exact cum vor deveni? Nu, dar fiecre dintre ei simte, printre grijile lor importante si zambete si colegi si umbra grea a restantelor, simte plutind acel aer imbacsit al viitorului. Si mai ciocnesc o bere pentru asta! 

M,21 nov 2013