That’s one Guilty Lemon
Lămâia asta nu ne lasă deloc un gust amar! Daca nu ştii despre ce vorbesc,înseamnă că ai pierdut concertul Guilty Lemon de vineri.Mare păcat. Mi-e un pic ruşine că nu ştiam prea multe,cam nimic despre aceasta trupă care a câştigat anul trecut Festivalul de Jazz, dar acum am înteles ca merită sa fie cunoscuţi. Pe scurt: voie bună,relaxare, jazz,tinereţe.
Totuşi am ceva de obiectat: unde ati fost,studenţilor?Piaţa mi-a părut cam goală la începutul concertului. ( Vîţă Michi,Zece, ed. speciala a festivalului,nr 6)
Cui ii e frica de Virginia Wolf?
Nu glumesc! Esti in stare sa recunosti ca ti-e teama?Mai mult,iti cunosti temerile? Lui George ii e frica de mediocritate, vrea sa fie recunoscut ca cel mai bun si pt asta nu refuza niste compromisuri. Marthei ii e teama de singuratate, Nick uraste saracia,iar Soricelul uraste copiii...Si tuturor le e frica de problemele de cuplu,de tortura aparentelor. Dar hai sa ii privim pe acesti prieteni cum isi toarna,pe langa Gin si Brandy,si necazurile lor .
Toti se afla pe aceleasi nispuri miscatoare,cu defecte,nimicnicii si plictiseli antrenate in jocuri compromitatoare,uitate si reluate,aromate de alcool.
Asta ne-au prezentat azi studentii de la Spiru Haret din Bucuresti,intr-o poveste veridica si fara pretentii.
Piesa "Cui ii e frica?" a inceput ca o comedie, a continuat cu un ras amar ,apoi ne-a lasat loc de interpretare, pe tonuri dulci-amarui.
"In mijlocul acestei simfonii perfecte mai suna cate o trompeta".
( Vîţă Michi,Zece, ed. speciala a festivalului,nr 6)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu